Balbaiala nu provoaca deloc durere fizica, dar este considerata o tulburare aparuta din cauza unor conflicte psihice. Ea consta in reducerea contractiei unor muschi ai limbii, ai laringelui si ai buzelor, care e produsa de o crampa, si are ca efect faptul ca impiedica pronuntia corecta a anumitor cuvinte ori silabe.
Cuvantul este scuipat dintr-o data, dupa cateva incercari nereusite. Efortul enorm pe care il depun balbaitii ca sa se poata exprima ii face pe unii sa-si inghita saliva, pe altii sa-si stranga pumnii cu furie ori sa bata din picior ca si cand ar fi in pragul unui acces de manie, iar pe altii sa-si tina respiratia.
Balbaiala e identificata cu o nevroza compulsiva, desi in numeroase cazuri ea depinde de o mica inhibitie care poate fi lesne tinuta in frau. Se poate observa ca balbaitul poate vorbi corect si fara greutate atunci cand se simte linistit si in largul sau, inconjurat de persoane care ii apreciaza si nu-l critica. Problema apare mai ales cand se afla in prezenta unui superior (parinte, profesor, sef sau director foarte temut). Defectul se accentueaza si cuvintele ies cu mare greutate de pe buze. Rezulta astfel ca balbaiala provine dintr-o tulburare emotionala, aflata in legatura cu starea de subordonare in care se afla persoana respectiva in orice confruntare cu o persoana fata de care simte frica sau respect.
Anumiti balbaiti, care scriu cu greutate, pronunta dintr-o data anumite silabe sau consoane (de exemplu, "p", "d", sau "n") recurg la alte cuvinte, pentru a evita pronuntarea sunetelor cu probleme. Aparent, ei nu se balbaie, dar din cauza efortului psihic pe care trebuie sa-l faca, precum si din cauza tensiunii nervoase pe care o presupune teama de a se insela, ei devin persoane ciudate si plictisitoare, care se exprima intr-un fel din ce in ce mai bizar si mai complicat.
Pentru multi balbaiti, ironia celorlalti este aproape de nesuportat si multi incearca sa se izoleze cat mai mult cu putinta, fapt care nu le usureaza deloc situatia, pentru ca e din ce in ce mai greu sa minimalizeze incarcatura de autoritate pe care le-o atribuie interlocuitorilor lor. Ei tind sa devina deprimati si angosati. Sunt iritati ca balbaiala lor ii expune glumelor de prost gust.
La originea balbaielii se afla aproape intotdeuna o inhibitie sexuala sau un complex de culpabilitate datorat autosatisfacerii erotice. Daca sunt supuse unei terapii, multe persoane care se balbaie ajung, dupa cateva sedinte, sa identifice la originea raului de care sufera o cauza pe care aprope ca nu indrazneste s-o marturiseasca, dar care inceteaza sa actioneze abia in momentul cand e adusa la lumina constiintei de sine.
Cauzele inconstiente ale balbaielii pot fi de multe ori legate de dorinte erotice si sadice. Numerosi balbaiti nu reusesc sa pronunte anumite consoane, adica anumite sunete care trimit la zgomotele analoage de origine anala sau uretrala (de exemplu, "s" si "p"). In acest caz, persoanele respective recunosc foarte rar problemele lor atat de vulgare.
O alta cauza a balbaielii consta adesea intr-o educatie prea severa. Un copil foarte sensibil poate sa reactioneze foarte prost la pretentiile si pedepsele tatalui sau ale mamei. Unii pot fi chiar profund traumatizati daca sunt pedepsiti prea sever pentru o injuratura pe care au spus-o ori pentru curiozitatea inoportuna pe care au aratat-o fata de anumite parti intime ale corpului lor. Comportamentul represiv al parintilor fat de copilul care vorbeste poate fi cauza unei inhibitii care se observa mai apoi in dificultatea de a se exprima. Parintii ar trebui sa evite sa acorde prea multa importanta unor cuvinte pe care copilul le repeta fara sa stie prea bine ce spune si cu o mare inocenta si candoare.
Ca sa rezumam, daca va balbaiti, scuturati-va de prejudecati si de falsele pudori si ganditi-va la cauzele inconstiente ale acestui defect. Sa fie vorba de o educatie prea stricta sau mai degraba de un sentiment de culpabilitate datorat unor placeri sadice, masochiste ori autoerotice, pe care supraeul (constiinta morala) vi le critica fara incetare?