Frenezia cu care lucrează DNA pare a fi izbăvitoare. Stăm pitulați în fotolii, în fața televizoarelor, și juisăm la vederea a încă unui prădător politic prins în cătușele statului de drept. Ne bucurăm ca niște disperați care așteaptă de peste două decenii să se facă dreptate. Nu se va face.
Sau, mai precis, nu se va face decât parțial, pe sărite și, mai cu seamă pentru fapte petrecute în ultimul deceniu, cam de când există instituția cu pricina, DNA. Cei care au furat înainte pot sta liniștiți, brațul lung al dreptății nu îi va ajunge niciodată.
Ne pot da, în continuare, lecții de business, de pro-capitalism, ne pot face în continuare elogiul liberei concurențe, în prezența căreia ei nu ar fi putut face nici o mie de dolari! Dar, ni se va spune, viața e dură și, mai ales, nedreaptă. Marile multinaționale care au intrat în România ca în brânză, luând ce au dorit și la ce preț au dorit, în schimbul intrării în UE ori în NATO, se lăfăie raportând profituri indecente, salvându-și uneori afacerea din țara de origine pe seama consumatorului captiv român!
Aceste firme nu au venit în România pentru a „concura”, ci pentru a-și instaura monopoluri confortabile și profitabile. Ele au venit de mână cu politicieni „subțiri” din țări democratice și capitaliste și au dat în România peste politicieni venali gata să dea orice „investitorilor strategici”, în schimbul „acceptării” țării noastre în marea familie euro-atlantică. Pe la spatele opiniei publice au zburat comisioane grase pentru ca, mai apoi, în conferințe de presă, polticieni nevolnici să ne anunțe cu figuri grave și preocupate cât au muncit ei, cât au negociat, cum au mâncat sendvișuri prin aeroporturi, pentru binele nostru. Pe majoritatatea dintre ei n-o să-i ia DNA-ul în veci pentru că au servit, nu-i așa, interesul național binecuvântându-ne cu OMV, Erste, EON, ENEL, Bechtel și câte și mai câte monopoluri ale altor state în România!
Ceea ce face acum DNA este bine, dar nu are cum să fie suficient. Pentru că nu ne putem baza numai pe DNA.
DNA nu are cum să schimbe legi, nu are cum să schimbe clasa politică, nu are cum să ne facă o nație mai bună. Vi se pare că Italia a progresat după operațiunea „Mani pulite” aducând la putere un mega-oligarh precum Berlusconi, care a jucat la intimidare cu justiția italiană, precum o face acum Voiculescu din pușcărie!? Și, atenție, Dan Voiculescu nu a fost niciodată prim-ministru în România.
Celor care se bucură acum de succesele DNA le dau o veste proastă: clasa politică nu se va reforma singură, fiți siguri că cei din principalele partide, PSD, PNL și UDMR se bucură, mai mult decât noi, la fiecare arestare a vreunui șef politic pentru că se creează locuri libere la vârf!
Cei aflați în partide de mulți ani privesc arestările șefilor lor politici ca o oportunitate pentru ei înșiși. Nu se gândește nimeni, din interiorul politicii, la reforme sau la primenirea clasei politice. Politicienii din așa numitele partide „main stream”, PSD și PNL, au asimiliat lecția comunistă a „rotației cadrelor”. Alternanța la putere dă posibilitatea liderilor și anturajului acestora de a ocupa funcții de forță în aparatul de stat o dată la patru ani. Totul e să ai răbdare, când ești în opoziție, și să acumulezi destule resurse, cât timp ești la putere.
Asta este regula de aur a politicii românești, dar și cercul vicios care frânează dezvoltarea societății. Vaste oligarhii locale și centrale domină politica românească de la Revoluție încoace. Să nu vă surprindă dacă la anul, când se vor organiza alegeri locale și generale vom avea, din partea principalelor partide candidați din linia a doua sau a treia sau, câțiva, mai puțini, pentru care DNA nu a avut probe ori ale căror fapte de trafic de influență și luare de mită s-au săvârșit în vremurile imemoriale ale începuturilor democrației autohtone…
Studiind ultimele sondaje de opinie observăm că liniile doi și trei (și patru și cinci, depinde cât de adânc pătrund anchetele DNA!) din partide nu au nici un motiv de îngrijorare: UDMR va intra în Parlament, iar PSD și PNL își împart fiecare în jur de 35-40 la sută din opțiunile electoratului. Cum capacitatea proprie de reformare a partidelor pare a fi practic nulă – la PSD din cauză că e la putere și e foarte greu să-ți dai deoparte din partid miniștri în funcție, parlamentari, primari etc., la noul (marele) PNL mai persistă încă „sindromul Johannis” , liberalii cred, deocamdată, că pot să meargă „la aspirație” în urma Președintelui și că puterea „li se cuvine” iar la UDMR bântuie același oportunism legat de putere pe care nu l-aș fi bănuit acum un deceniu – singura cale e cea a votului popular. Este posibil și destul de probabil ca la anul, la locale și, mai ales, la generale, electoratul să fie mai vigilent. Adică să nu mai aibă aceiași disponibilitate de a vota partide tradiționale nereformate, ci mai degrabă să voteze independenți sau formațiuni politice noi. Dacă PSD, PNL și UDMR se vor comporta ca și până acum, servindu-ne aceleași figuri sau foști servanți obedienți ai anchetaților DNA, dacă se va constata o atitudine de impunitate a actualei clase politice, se poate ajunge chiar la radicalizarea electoratului, dispus să voteze justițiari de paradă sau partide anti-sistem.
Iată de ce spun că activitatea DNA nu este suficientă. Aceasta poate fi compromisă de o clasă politică foarte șmecheră dispusă să facă un pas în spate de fațadă, până trece furtuna, lăsând în loc mediocrități agersive și frustrate, numai bune de controlat, bazânu-se pe inerția votului popular care să le asigure „rotația cadrelor”.
Soluția pe termen lung este reducerea puterii partidelor tradiționale prin vot democratic, astfel încât acestea să aibe mai puțini parlamentari, primari, consilieri etc. Ele vor trebui să împartă puterea cu partide mai mici, independenți sau formațiuni civice, chiar cu riscul apariției în Parlament al unui mic CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Națională) din anii 90, de la începuturile democrației. Dacă nu se dislocă rețelele politice construite de către clienții DNA de astăzi împreună cu interpușii lor, din țară și din străinătate, România nu se va putea dezvolta decât în beneficiul unei minorități, a unei aristocrații post-decembriste de care nu mai scăpăm!