Discotecarul de la Finanțe; Bogdan Teodorovici, își trimite gealații de la ANAF să recupereze cică vreo „14-15 miliarde de lei”, care ar reprezenta datorii vechi de cinci ani ale populație față de stat. Chestiunea este că populația habar n-avea că are aceste datorii, din moment ce Finanțele n-au notificat cu privire la acestea. Dar acesta este un mic amănunt de care nu se împiedică ministrul discotecar – cetățeanul trebuie să aibă previziunea faptului că e dator vândut unui stat controlat de un Grup Infracțional Organizat care își vede doar de propriul interes din banul public risipit aiurea.
După cum se vede de pe margine, politicienii au doar o viziune în ceea ce privește mediul economic: persoana fizică, nemernicul de privat, trebuie să-și dea banul politicianului. Și nu pentru că așa vrea mușchiul politicianului, ci pentru că acesta are nevoie de acești bani pentru a-și cumpăra de la niște asistați social (și mintal) existența sa ca politician. Iar asistații asta știu să facă: să-și vândă prezentul și viitorul (mai ales al altora) pe niște mărunțișuri. Mărunțișuri per capita, dar mult, în general.
Care “mult” trebuie „jegmănit” (jecmănit de către niște jeguri) de undeva. Și atunci se inventează “datorii”. Ai de plătit către Finanțe ceva până în 25 ale lunii? N-ai platit, în 26 ești dator și te execută, îți poprește toate conturile, iți poprește salariul și îți ia aceeași sumă din toate sursele poprite. De unde găsește un ban, de acolo ia. După aceea se declară, senini, datori la tine și zic că poți să aștepți anul care vine când se vor compensa sumele – ce-ți datorează ei, cu ce le datorezi tu. Numai că banii tăi la ei nu dezvoltă dobândă și nici penalizări la dobândă și nici dobândă la penalizări la penalizări șamd, așa cum banul datorat de tine lor se umflă-n datorie de zici că-i Făt Frumos: 1 leu ajunge de 7 în nici un an.
Și degeaba plătești în 26, 27 sau 28 ale lunii. Mecanismul de poprire s-a declanșat automat și ți se iau banii chiar daca nu mai ai datorii la stat. Statul poate să-ți ia banii când are chef, ți dă înapoi când are chef. Ce de la Finanțe nu vor trimite niciodată către bănci ordine de ridicarea a popririlor deși tu nu mai ai nici o datorie. Din deosebitul respect pe care ți-l poartă, că ești prost și muncești ca să le plătești salariile, te lasă să-ți pierzi timpul și să-ți strici nervii, chiar și în situațiile în care ei au greșit când au calculat impunerea, sau ei nu au înregistrat la timp niște plăți. Ai de rezolvat ceva, trebuie să mergi la ghișeu, să te apleci servil și să suporti răspunsurile unor plictisite de munca lor și mai ales de moaca ta de contribuabil suspect.
În concluzie, privatul este adevărata oaie aflată la cină cu cei doi lupi: politicianul și asistatul. Și asta explică și va explica orice rezultat al tuturor alegerilor care au fost și care au să vie, Atâtat timp cât privatul se va complace să fie oaia servită “cu fulgi cu tot” (oaie cu pene, ca să zic așa) la cina dintre scrutinuri.
Ce-l face pe privat să fie oaie este rezultatul altor complicități.
Că și în turma privată există ierarhii și oi cu anvergură de lupi corporatiști care lasă de la ele, știindu-și interesul și diferența dintre un tuns și un jupuit.
Așa că cei mititei rămân și la jupuit și pasivi – ei dau doar banii, nu și votul.
Și nici nu se revoltă măcar preț de un behăit.
În rest, poate ne zice discotecarul de la Finanțe când are de gând să recupereze datoriile de la cei pe ale căror averi s-a pus poprire, datoriile companiilor de stat șamd?
Un sincer siktir!