Din succesiunea de titluri cu care suntem bombardaţi public încă de aseară, am înţeles că Liviu Dragnea a uzat-o moral pe Premierul Veorica. Şi aceasta dă semen de dezmorţire a stimei de sine şi se răscoală, încet şi sigur, precum Grindeanu şi Tudose înaintea ei. În primul rând, comparaţia cu Gudureanu şi cu TuDose nu o avantajează pe Veorica. Oricât de mult am râs de stângăciile stupide ale acesteia, nimic nu poate să o coboare la genul de slugărnicie ticăloasă a celor doi premieri ai PSD de dinaintea ei. Despre cei doi era de presupus că sunt conştienţi de ceea ce li se cere să facă şi că şi-au luat un angajament ferm să facă orice nemernicie li s-ar fi cerut numai ca să li se treacă în “sivică” c-au fost şi ei premieri ai Patriei. Deci discutăm despre ticăloşenie asumată – chiar mă distrează cum au fost reevaluaţi cei doi politruci de către ceata #rezistacă. Chiar mă întreb în cât timp va fi “reievaluat” Tudorel Toader, acum că a fost ejectat de la guvernare că nu “a livrat” şi, la schimb, promite “dezvăluiri” “cutremurătoare”. Revin: seninătatea mintală nu este ticăloşenie. Practic, indiferent ce ar face “Tanti Veorica”, suntem departe de ticăloşenie. Ticăloşenia este cu asumare, ea nu are ce să-şi asume, nu are în faţă bileţelul cu acest cuvânt scris pe el. Nu cred că îl are în softul educaţional cu care a fost lăsată să umble prin viaţă.
Aşa că mai uşor cu răscoala pe scări. Dacă e de răsculat, o fi fiind careva pe lângă “Tanti Veorica” care are impresia că o poate influenţa pentru a-l clinti pe Dragnea din şefie în folos personal.
Când văd cum lumea se hrăneşte cu propriile aşteptări şi cum “Docilă” cea “neconflictuală” a ajuns să îl “sfideze” pe Dragnea, mă întreb pe ce lume se trăieşte, care mai este orizontul de aşteptare al celor angajaţi în acest război al epoleţilor care pârjoleşte România de jumătate de deceniu.
Sfatul meu este să vă faceţi cruce şi să speraţi. În fond, printr-o Ordonanță de Guvern religia este considerată serviciu public esențial. Prin slujbe se conduce Țara! Slujbe de pomenire a milioanelor de locuri de muncă promise în fiecare campanie electorală – slujbe de pomenirea laptelui și mierii ce va să curgă pe pământ. Cu mir și smirnă s-a relansat economia, s-au sprijinit IMM-urile mediul privat. Judecătorii și procurorii au fost înlocuiți cu preoți care-i afurisesc pe corupți și-i pun să se lepede de satana.
La cum se hrăneşte România cu minciuni (din păcate, de nici o parte nu avem parte de îngeri), mă mir că nu a apărut Decalogul Sfinţilor Minciunie! Gen: o minciună la vremea ei, face cât câte investiţii promiţi că vrei; că nu e om să nu fi zis o minciunică; să nu râvnești la minciuna altuia; să nu-ți faci minciuni cioplite – adică să nu rămâi cantonat în aceleași minciuni, mai schimbă-le; cinstește minciunile celui pe care ţi l-ai cioplit Tătuc, ca pe ale tale însuți. Asta din urmă este pentru cei care confundă Instituţia democratică a statului cu persoana care o conduce. Apropos: Augustin Lazăr şi-a depus cerere de pensionare. Se retrage la pensia specială. Dar a reușit să mai pună un bolovan la temelia divizării României. La ce le-a fost necesar tot circul, toate invențiile în apărarea micii slugi a unui regim criminal? Dar e frumos să se trăiască în minciună dacă e minciuna noastră şi nu a lor. Că nu ne pasă să spunem Adevărul, cu voie sau de nevoie, când la “Tătuc” e cuțitul și pâinea, și puterea. În fund să fie pupat, amin!