Nu reușesc să înțeleg de ce de 30 de ani încoace nu se termină o autostradă cap-coadă. Măcar una, care să traverseze țara de la sud la nord sau de la est la vest. Doar frânturi avem. Un drum de la Oradea la Constanța, de exemplu, e cam așa: intri pe autostradă – ieși de pe autostradă, intri pe autostradă – ieși de pe autostradă… și tot așa, de te zăpăcești de cap. Nu sunt bani pentru autostrăzi, ni se spune. Dar ne-au pus tot felul de taxe și ne-au luat bani pentru autostrăzi sub toate formele posibile și imposibile. Vă mai amintiți de taxa lui Ponta – Șova? Și? Noi tot cu banii luați și tot fără autostrăzi am rămas. Încă nu am văzut un prim-ministru sau un ministru al Transporturilor să iasă în față și să ne spună punctual, cu subiect și predicat, care sunt cauzele și care soluțiile pentru a termina odată cu nebunia aceasta. Am încercat să găsesc o explicație și singura care mi-a venit este că o fac intenționat, pentru că o autostradă generează șpăgi din faza de intenție, pe parcursul lucrărilor și până la finalizare. După, vine doar mărunțiș. Studii de fezabilitate după studii de fezabilitate pentru aceeași autostradă. Proiecte făcute și refăcute. Lucrări începute, cu termene de finalizare amânate și iar amânate. E o întreagă nebunie.
Citesc alaltăieri că pe șantierul Autostrăzii Transilvania, pe lotul dintre Chețani și Câmpia Turzii, aproape că nu se mai lucrează deloc. Lotul Chețani-Câmpia Turzii, a fost început în mai 2016 și avea termen de finalizare 16 luni. Departe de a fi gata în 2018, stadiul lucrărilor pe cei 15 kilometri este abia la 36%. Ce-au făcut autoritățile în tot acest timp, dacă au văzut că Straco, compania care trebuia să lucreze la autostradă, nu face treabă? Nimic. Au dat alte termene. Ce-au făcut autoritățile când au aflat că Straco a intrat în insolvență? Tot nimic. Anul acesta, în mai, aflat nu știu de ce la Tîrgu Mureș, Ludovic Orban grăia: „ Din păcate, pe acest tronson stadiul lucrărilor este de numai 35%. În termen de maxim o lună ne asumăm o decizie. Avem sau nu capacitatea de a finaliza lucrările cu acest consorţiu? Analizăm să vedem dacă este necesar să licităm pentru a angaja un alt constructor”. A declarat, a plecat, a uitat. Din mai până acum, Ludovic Orban nu a făcut nimic. Spre deosebire de Straco, care a mai mișcat ceva: a mai izbutit un procent.
Eram curios să văd care va fi reacția autorităților după semnalarea (a câta oară!) situației dezastruoase de pe lotul cu pricina. Și ce aflu eu, ieri? Toată lumea e alături de Straco în aceste grele momente de insolvență. Nici vorbă de reziliat contract și dat lucrarea altuia în stare să o termine odată. Mariana Ioniță, directorul general al CNAIR constată amar: „Acest sector de autostradă este unul dintre sectoarele restante. Este un contract vechi…” Dar își revine repejor și continuă cu aplomb: „Ne-am propus ca până în vara anului ce vine să fie dat în trafic”. Adică încă o amânare, încă aproape un an în care Straco să facă ce? Să intre în faliment, că despre terminat lucrarea nici vorbă. Dacă lotul ăsta va fi terminat în vara anului viitor, eu mă declar elicopter. Și treaba aceasta o știu și cei de la CNAIR, o știe și ministrul Transporturilor, o știe și prim-ministrul Orban. Normal că mă întreb și vă întreb, cui folosește? Că nouă cu siguranță nu. Cine și ce câștigă dacă mai trage de lotul ăla câțiva ani. Că noi, în afară de nervi, nu câștigăm nimic. Dar stați așa! Să vedeți cum „o arde” patriotic, mai departe, Mariana Ioniță, directorul general al CNAIR și mamă a răniților: „Compania a făcut eforturi uriașe să susțină și să sprijine firma Straco, având în vedere că este o firmă românească și le suntem în continuare alături cu o singură condiție: să plătească la timp subantreprenorii și furnizorii de materiale”. Păi ăștia nu că nu plătesc la timp, nu plătesc nimic și pe nimeni. Și nici nu o să plătescă pentru că nu au bani. De aia și sunt în insolvență. De ce să le fiți lor alături? Ca să ce? Că-s români? Că-s la greu? Dar și noi, proștii care vă plătim vouă salariile suntem români. Nici nouă nu ne e ușor. Nouă de ce nu ne sunteți alături? Și mai zice isteața, ușor amenințător: „Se poate merge până la organizarea unei noi proceduri de achiziție publică în cazul în care nu ajungem la o cale de compromis cu firma Straco”. Care compromis, ce compromis bre? Că uite-așa, din compromis în compromis, am ajuns unde suntem astăzi, adică să avem autostrăzi pretutindeni și nicăieri.
Și da, „se poate merge până la organizarea unei noi proceduri de achiziție publică”. Da-i păcat. Că de ce să se piardă bunătate de șpagă? Și ce bine vă distrați voi pe seama noastră, a proștilor care vă votează și vă plătesc salariile. Nu că ar conta salariul pe lângă șpagă. Că orișicât… un ban în plus nu strică niciodată. Zic și eu!