Cât cinism îţi trebuie să te lauzi cu creșterea economică, an de an, dar să nu vrei să plătești nici măcar tratamentul copiilor bolnavi de cancer? Să nu construieşti un spital de la A la Z, să nu ai un Program Naţional de Sănătate Publică coerent şi aplicabil?
La şase ani de la #Colectiv nu avem nici măcar o secţie nouă pentru “marii arşi”. Spitalele colcăie de nosocomiale, dar se pun în cârca amărâtului de SARS-COV-2 şi decesele date de aceste infectări ale mizeriei. Prin urmare, unde se duce creșterea aia economică? Doar în pensiile securiştilor şi miliţenilor pensionaţi la 42 de ani? Şi în salariile de la reangajarea în sinecura banului public?
Fiecare leu furat prin corupția din achizițiile publice înseamnă mai puține paturi de spital, fiecare leu cheltuit pe pensiile unor şmecheri ai sistemului ticăloşit, pensionați la 42 de ani, pentru a fi mai apoi numiți secretari de stat, înseamnă mai puține medicamente, înseamnă mai puțini medici, înseamnă mai multe infecții în spitale.
Statistic, România este pe primul loc în Uniune la numărul de pacienți care mor din cauze tratabile și pe locul trei european la numărul de decese care puteau fi prevenite. La fiecare sută de mii de români, 208 mor din cauze care se puteau trata dar care nu s-au tratat. În plus, 305 români din fiecare sută de mii mor din cauze care puteau fi prevenite.
Se sufocă bolnavii de COVID-19 în camioane folosite în loc de paturi ATI, ard de vii în spitale cu secţii improvizate, ne mor bebeluși în spitale, sunt abandonați pe stadă bătrânii cu perfuzia în vene, mor oameni în putere pe treptele spitalelor, ard tinerii de vii, cad acoperișuri de școală peste copii, se îneacă şcolarii în buzile din fundul curților, se fură cu nerușinare și „boborul” își consumă empatia pe oameni și situații care și-au trăit traiul, și-au mâncat mălaiul.
Numai cu excese se trăiește în România. Au ajuns securiştii să fie luptători cu merite deosebite în “revoluţia” anti-comunistă din decembrie 1989, foştii activişti comunişti au devenit monarhiști, impostorii au ajuns miniștri, turnătorii şi colaboratorii fostei Securităţi au ajuns oameni de afaceri prosperi şi modele de reușită în viață șamd.
Devin modele de referinţă morală şi reuşită în viaţă toți hidoșii Patriei, toate curvele, toți cei care nici de boschetari nu s-ar califica într-o societate meritocrată.
Căci “Sistemul” nu te întreabă dacă TE PRICEPI la ceva. Sistemul te întreabă dacă AI FOST AUTORIZAT. Sistemul te reglementează, să te poată controla mai bine, să-ți arate că nu reziști fără el, să-și justifice faptul că-ți ia banii degeaba.
Şi, cum ziceam: duplicitatea noastră, de popor învățat cu bâta și pupatul ghiulului stăpânului care ne hrănește, a transformat Meritul în pilă, în cunoștință și în relație.
Duplicitatea noastră îi lasă pe toţi impostorii politici să ne umble fără nici un fel de control prin buzunare, să ne reglementeze ei, cu furtul și impostura și un teanc de dosare cu șină, talentul și știința.
Să ne poată tunde și mulge ca pe turma lor personală.
Ca să plătim tot felul de căpuşe încăpuşate în Direcţii de Sănătate Publică și Inspectorate Naţionale de Sănătate Publică, pe bani nemunciţi, că munca lor – se vede acum, cu ocazia pandemiei: o fac alţii. Plătim armata să se ocupe de vaccinare, că şoşonarii partidelor sunt buni doar la lipit afişe şi scris pe Facebook.
Ca să-şi vaccineze sistemul securisto-mafiot sutele de mii de nepoți, amantele, pişcotarii de partid și diviziile de generali izmănari făcuţi la apelul bocancilor? Apoi să se plângă de “presiunea” de pe secţiile de ATI şi de cum nu mai face faţă sistemul medical presiunii fluxului de îmbolnăviri.
Este greu de înțeles că pentru fiecare vaccin pe care l-au făcut pe ascuns oamenilor sănătoși de 30-40 de ani, practic au omorât un bătrân sau un bolnav cronic?
În plus, au avut la dispoziţie peste un an să “ne umple” de paturi ATI, mai ales după ce acum un an se smiorcăiau cum nu face faţă sistemul la presiunea a aproape 250 de internări pe zi. Azi suntem la aproape 1500 de internări zilnice şi parcă avem mai puţine paturi decât acum un an…
Am rămas cu smiorcăiala şi cu fantezia de a-l păstra pe viață pe Arafat în funcţii publice care au de a face cu sănătatea şi speranţa de viaţă a românilor.
Şi, gata!