Editorial

Asociația Ploconelilor de Presă (la Portofel, firește)

Cei din Asociația Ploconelilor de Presă (la Portofele, firește), sunt continuatorii Cooperativei Corespondenților Locali. O parte sunt chiar „părinții fondatori” – cei care bețiveau prin crâșme și-și pasau unii altora știri și „ponturi”, apoi se plângeau de salariul de doi lei și o surcea pe care se vindeau. Sunt cei cărora degeaba le demonstrai că sunt agramați (și numai eu știu câți pereți am umplut cu agramatismele lor), că ei au fost și vor rămâne de neclintit în suficiența lor. Nici Limba română nu-i place, nici ei pe ea.

Exemple: „handicapații au dansat în cărucioare individual și pe perechi, “doamna l-a așteptat în așternutul conjugal dotată cu un cuțit de bucătărie”, „noi dovezi că mormântul tatălui cancelarului Germaniei e îngropat la Ceanu Mare”, „porcul cu opt picioare a oftat de două ori, s-a întors pe o parte și a murit” șamd (vai de meseria noastră!)

Printre ei notă aparte încă mai face Mihai Bacalu, prototipul agramat a ceea ce denumesc eu, cu dispreț, încă de la înființarea acestei Asociații a Papagalilor de Presă Cluj, “boschetar de presă”. Genul care ne fură în meserie, vânzând pe nimic cuvinte înșiruite în fapte, „de foame, boss” – cum alții fură contactori de cale ferată, fără să-și închipuie că fapta lor poate duce la dezastre. Presa a deraiat din cauza acestor boschetari – unii ca ei au inventat omul de afaceri care face presă și politicianul care levitează de la atâtea limbi înfipte în cur.

Tot așa s-a inventat și directorașul de Regie locală cu site și pretenții de jurnalist – nu-i așa Mircea Avram?

(dar pe aceștia de ce să-i vadă “profesioniștii” plecăciunilor la portofel, să-i identifice drept cauză a eșecului presei locale? Poate mai pică un leu de la regie, nu?)

Boschetarul de presă s-ar vinde mai scump, dar nu poate pentru că, spre deosebire de boschetarul autentic, ăla care nu are casă și care umblă în zdrențe, el are o casă, dar este în sine o zdreanță. O zdreanță care nu vede decât prin „lentila” monedelor pe care i le pun politicienii și afaceriștii pe ochi.

Pentru APPC nu există alte știri decât cele dictate prin banul public local și bannerele publicitare ale afaceriștilor care-i cheamă la pișcotăreală, care le sponsorizează acțiunile de auto-lins în fund.

Nu există dezastru ecologic la Pata Rât – iar dacă există, de vină sunt alții decât vinovații prin care se poate ajunge la banul public. (Chiar m-am distrat de minune în anii trecuți când Tișe era de partea lui Ciceo împotriva lui Seplecan, iar boschetarii presei clujene care-l urăsc profund pe Ciceo erau sfâșiați să-i țină cumva partea – monitorizarea de presă există, este necruțătoare când vrei să iei dâra puturoasă a interesului).

Pentru cei din Asociația Ploconelilor la Portofel nu există meseria de jurnalist, ei sunt doar niște funcționari de presă, așa că nu au dimensiunea distrugerii acestei meserii, oricât ar încerca chipurile să discute pe acest subiect. E ca și cum i-ai cere unui parazit să realizeze că el infestează gazda.

Oricum, pe monitorizarea de presă se vede cum, după ce un om de afaceri proaspăt intrat în breaslă și-a satisfăcut mațul printr-o convocare la portofel a acestei Asociații, multor blogulețe le-a răsărit instant reclamă.

Cel mai dramatic s-a umplut de bannere blogulețul lui Bacalu.

Numai bună de demonstrat răsplata pentru chemare la linșaj mediatic.

Chestia este că ăștia au pretenția să aducă acuzații de șantaj mass media, transformându-se în purtătorii de cuvând ai obsesiilor despre „liniște” și „știri pozitive” ale politicienilor și afaceriștilor care ne operează cu seninătate la portofele. Până mai zilele trecute erau purtătorii de cuvânt ai celor de prin servicii, procuraturi și judecătorii – dar „faima” nu mai alimentează portofelul ca spaima de critică a politicienilor și afaceriștilor locali.

Așa că, ploconiți-vă, dar lăsați-ne pe noi să ne facem meseria.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *