Arsurile dermice

Arsurile sunt leziuni dermice provocate de diferiti agenti termici (foc, apa fiarta, aburi), chimici (substante caustice) sau de radiatii ionizante, care pot afecta orice regiune a corpului (in conditiile contactului direct sau expunerii la agentul provocator), pe portiuni care cuprind, in formele mai grave, chiar peste 50 % din suprafata pielii.


In functie de intensitatea atacului, arsurile se clasifica in patru categorii (grade):


eritem – o usoara inrosire a pielii, jenanta sau dureroasa la atingere, care se descuameaza dupa cateva zile, fara a lasa cicatrici persistente. O forma particulara este lucita sau eritemul solar, cauzata de expunerea prelungita la soare, la ore de maxima intensitate a acestuia;
atacarea epidermei si producerea de basici (flictene) cu lichid, mai mult sau mai putin limpede, dureroase, care se sparg si se usuca, lasand cicatrice de culoarea rosie, evidentiabile la cald sau la frig;
atacarea dermei si a muschilor sau chiar cu patrunderea pana la os si formarea de pustule cu lichid brun-sanguinolent si necrozarea pielii si a tesuturilor de dedesubt;
carbonizarea tesuturilor.


Arsurile din ultimele doua categorii lasa cicatrici persistente, care necesita chirurgie plastica si reparatorie, de regula, autogrefe. Durerea este cu atat mai vie si mai persistenta cu cat atacul este mai profund, iar gravitatea este data mai ales de suprafata afectata, din cauza riscului infectiei secundare (care poate ajunge chiar la septicemia, posibil cauzatoare de moarte, cand nu se iau masuri aseptice corespunzatoare).

In afara manifestarilor cutanate aratate, se produc si complicatii hepatice, renale sau la nivelul sistemului nervos, ca urmare a proteinelor lezate de caldura, devenite toxice, care patrund in organism prin absorbtie.


Deseori se produc si soc traumatic, in care caz interventia medicului specializat in terapie intensiva este absolut necesara.


Cu exceptia eritemelor solare, prevenirea este dificila, arsurile fiind accidentale. Scoaterea bolnavului din mediul declansator este de la sine inteleasa, ca si evitarea, pe cat posibil, a infectarii ranii. Daca nu sunt prea intinse, arsurile termice de gradele 1 si 2 se pot trata si acasa, prin spalare locala cu alcool (in nici un caz prin aplicarea de produse grase!). Pentru arsurile chimice, este obligator neutralizarea ranii (cu solutie de bicarbonat 1-3 %, in caz de atac acid sau cu solutie diluata de otet, in caz de arsuri cu baze – de exemplu, cu soda caustica).


Arsurile de gradele 3 si 4 sunt urgente medicale si se trateaza obligatoriu in unitati spitalicesti specializate, in conditii total aseptice. Bolnavul ars trebuie sa bea multe lichide, iar dieta sa cuprinda fructe si legume bogate in vitamine (A,C, complex B) si minerale (Ca, Mg), supe de zarzavat, lapte si produse lactate.


Formele usoare se pot trata si cu ajutorul plantelor (coada soricelulului, musetelul, catina, frasinul, socul, stejarul, sunatoarea, galbenelele, coada-calului, cimbrul, cartoful), al caror efect trebuie sa se manifeste fie asupra pielii afectate (cicatrizante, repitelizante), fie asupra unor agenti patogeni care pot produce complicatii infectioase (antiseptice, antimicrobiene).


Produsele apicole utilizate in tratarea arsurilor:
a) mierea de albine – se ung zonele afectate, ca masura de prim ajutor, dupa scoaterea hainelor fumegande. Se continua aceeasi procedura, pana la cicatrizarea ranilor, dupa spalarea prealabila a acestora cu ceaiuri de musetel, coada-soricelului sau muguri de plop;
b) propolisul – se foloseste spray-ul sau unguentul 20-30 %, cu care se pulverizeaza, respectiv, se unga, de 2 ori pe zi, arsurile.


Adauga comentariu