Rafturi cu legume de pe fostele terenuri ale hostezenilor, fructe cu miros de camara a bunicilor, zarzavaturi proaspete, dar si produse cu nume exotice, avocado, kaki, papaya sau fructe confiate ii ademenesc pe clujeni in orice sezon pe strada Nicolae Titulescu, la numarul 18. “Gradina cu vitamine” e un aprozar care a reunit experienta de “pietar” a patronului, domnul Marius, cu cerintele vremii, astfel ca poti cumpara ceapa si cartofi de la Rasca platind cu cardul, iar daca esti vegetarian nu exista sa nu pleci cu sacosa plina.
Magazinul se vede de departe, iar la intrare constati ca rafturile sunt si mai viu colorate decat vitrina. Toate sunt pline, o recolta imbelsugata isi asteapta clientela in mormane portocalii, rosii, verzi sau albe. Domnul Marius este mereu acolo, gata de treaba, mereu cu o gluma si o intrebare politicoasa la indemana. Povestea lui e cea a omului pe care viata l-a invatat “meserie”: si-a cumparat primul costum din imprumut, a vandut la piata sa sa isi plateasca ratele, a cunoscut tot Clujul de dupa tejghea si a rezistat acolo desi iarna era frig de crapau pietrele si vara te topeai de caldura. Comertul i-a intrat in sange si a ajuns sa isi deschida propriul magazin, insa realitatea nu e deloc rozalie.
Marius Puica este din Zarnesti, Brasov si locuieste in Cluj. I-ar placea sa fie imbracat la patru ace si sa le ofere cafele clientilor la o poveste. E nevoit insa sa stea mereu gata de treaba, cu maneci suflecate si gata sa infrunte necazuri.
„Aveam bunici la Cluj si cand veneam in vacante ni se parea atat de frumos, atat mie, cat si celor doua surori si doi frati, incat i-am convins pe parinti sa ne mutam aici”, a marturisit el.
O data stabiliti aici, copiilor nu le-a mai parut Clujul atat de magic, insa aici au invatat si apoi si-au intemeiat viata.
„Ma fascina Clujul si lumea si altfel era”, spune el.
Tanarul Marius a terminat scoala si s-a angajat la un magazin de matasuri si portelanuri care functiona intr-o casuta de lemn de pe strada Traian.
„Patronii erau niste domni, profesori universitari. Au avut cerinta de la mine, fiind copil mai sarac, sa ma prezint in tinuta cu sacou si pantaloni la magazin. Eu nu aveam asemenea haine, asa ca mi-am facut niste rate la Flacara, prin cineva. Ei si-au deschis apoi o afacere pe piata, cu tigari si cafea, cum era atunci. Nu le-a mers afacerea si au inchis. Am ramas cu ratele si nu am vrut sa apelez la parinti sa mi le plateasca. Eu aveam deja experienta de la aprovizionare, umblam prin piata, am inceput sa cunosc patroni si oameni din domeniu. Am decis sa ma angajez ca vanzator in piata Mihai Viteazul, pana imi platesc ratele. Erau numai patru en-grosuri in Cluj si dupa o vreme, m-au angajat ca gestionar”, povesteste el.
Asa a invatat sa intocmeasca facturi, acte, sa vanda cantitati mari de marfa.
Avea 12 vanzatori subordonati. ca si acum, vindeau cu totii fructe si legume. Dupa vreo 7 ani, administratorii pietii l-au intrebat de ce nu isi face un PFA, ca sa nu mai lucreze pe un salariu mic. Asa a inceput sa vanda fructe si legume la piata. A cunoscut conditii crancene de munca: a stat la taraba sub cerul liber la -25 de grade si a vandut salata de sub paturi, iar vara rezista in canicula ore in sir.
„Vindeam legume si fructe de tot felul. Pana sa se deschida mall-urile era aglomeratie, oamenii nu aveau prea mari pretentii. Dupa deschiderea acestora s-a schimbat totul: piata a inceput sa nu mai mearga si lumea s-a inrait, de la vanzatori pana la clienti”, relateaza el.
Acesta a fost momentul in care domnul Marius a decis sa isi caute spatii si sa isi deschida mai multe magazine. S-a saturat de piata, de vanzatori si tot ce inseamna atmosfera pietelor de la noi.
„Ma gandeam sa adun cate putin din fiecare magazin, sa ma ocup doar de aprovizionare si verificare. Dupa ce l-am deschis pe primul, acesta „Gradina cu vitamine” am observat ca marea problema nu este aprovizionarea, nici munca, ci gasirea unor angajati buni la vanzare. In general, erau fete tinere care ori isi gaseau un iubit cu bani, ori le tineau parintii sau plecau in strainatate. Am mai deschis un magazin „Gradina cu vitamine” in Manastur, dar intre blocuri nu a mers, asa ca l-am inchis dupa cateva luni, Nu am mai deschis alte magazine, fiind greu cu personalul.E o munca mai dificila si trebuie sa iti placa, totul trebuie sa arate mereu proaspat, sa vorbesti mereu cu clientul si sa il asculti”, descrie el.
Pana la intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, domnul Marius aducea la Cluj vegetale din toata tara. Struguri din Vrancea, castraveti si rosii din Galati, piersici din Oradea, castraveti si gulii de la Arad.
„Aduceam de la Popesti-Leordeni foarte multa salata ca trecea. Ne stiau toti, ne opreau prin institutii si spitale sa ne intrebe daca noi suntem cei de la piata. Acum ma cunoaste toata strada Titulescu. O data cu integrarea a inceput greul. A inceput sa vina marfa din strainatate. Nu este in Romania, este in Spania. Nu este in Spania, aduci din Italia. Din cauza asta am ales sa ma aprovizionez mai mult de la producatorii locali.Aduc marfa de la en-gros-uri, de la Dezmir sau de la tarani, pe timpul verii. Ne aprovizionam zilnic, deci nu luam cantitati mari ca sa avem tot timpul marfa proaspata”, a apreciat el.
Tot intrarea in UE ii aduce domnului Marius la usa o gramada de marfa gata deteriorata.
„In alte tari nu e voie sa intri cu fructe patate. La noi, iau tot ce prind si iti aduc la magazin. Cand incarca la romani zic sa bage tot, asa ca prin lazi, de dedesupt, gasim mereu tot felul de prostii. Eu nu pun marfa stricata in fata clientului, ca apoi nu va mai veni. Prefer sa aruncam si asta este. Intr-o luna aruncam cam de 3.000-4.0000 de lei”, dezvaluie patronul.
Chiar si asa, aprozarul mai aduce si marfa la comanda si se mai si doneaza uneori, pentru niste copii sarmani din Floresti.
Clujenii si-au schimbat radical gusturile in ceea ce priveste fructele si legumele in toti acesti ani.
„Consumatorii au devenit mai cunoscatori si mai pretentiosi. Stiu sa deosebeasca produsele. Chiar daca gasesc marfa mai ieftina la mall, prefera sa vina la mine, pentru ca stiu ca fructele si legumele sunt autentice si au un gust mai bun. Exista si oameni mai saraci, care nu se uita si cumpara orice daca e cu 50 de bani mai ieftin. Aici insa, e o zona cu oameni educati, care stiu sa aprecieze calitatea. Mai demult videam 15.000-20.000 de bucati de salata pe saptamana. Acum, cantitatea asta se da abia intr-o jumatate de an. Acum lumea cere exotice: avocado, kaki, papaya, fructe confiate… Avem multi vegetarieni, lacto-vegetarieni care vin si cumpara de sume importante verdeturi de tot felul „, a spus el.
Drept urmate, domnul Marius nu a ezitat sa isi monteze POS, pentru ca cei care vor sa plateasca cu cardul sa isi poata cumpara si legume de la aprozar in acest fel.
„Nu stiu ce aprozar mai are POS. Vina aici si personalitati ale Clujului care cumpara”, spune el, refuzand sa deconspire nume.
Acum e sezonul portocalelor, a clementinelor si a bananelor.
„Avem sucuri naturale care trec destul de bine. Sunt produse 100% naturale de la o firma de langa Bistrita. Avem suc de mere cu morcovi mere cu gutui, mere cu sfecla si morcovi sau suc de struguri”, a detaliat el.
In domeniul vanzarii de fructe si legume nu s-a simtit criza economica, dupa cum precizeaza domnul Marius.
Dupa atatia ani, magazinul e cunoscut de toata lumea din cartier, insa patronului i-a pierit orice drag de a mai consuma fructe si legume.
„Inainte eram mort dupa fructe. Cum apareau, eram intre primii cumparatori. De ziua mea, pe 4 iunie, primeam si cand eram copil cate un kilogram de cirese si apoi restul. Acum poate sa treaca un produs fara sa il gust, dupa ce lucrez atat cu ele”, marturiseste el.
Domnul Marius si-a crescut fetele in spiritul muncii, l-au ajutat la aprozar si la piata, insa nici una nu ii urmeaza pasiunea pentru comert.
„Una e contabila si cealalta are o trupa de dans. Ne-au ajutat la piata, au vandut la magazin, le placea, dar au preferat altceva”, a spus el.
S-a cam umplut Clujul de aprozare, nu poate domnul Marius sa nu constate asta, insa el se declara multumit, ca are „o clientela selecta”.
Multumiti se arata si producatorii din jurul Clujului care isi vad in acest fel marfa valorificata.
„Am avut dovleac de la Juc toata perioada. Ne-au adus la vremea lor ceapa verde, ridichi, tot ce inseamna produs autentic de Cluj”, spune el.
Cand vine vorba de viitorul domeniului in care lucreaza, clujeanul se innegureaza. Prea multe taxe si impozite.
„Statul nu m-a ajutat deloc, in toata viata mea. In afara de alocatia pe care am primit-o pana la 18 ani, in schimb, taxe am platit miliarde. Acum umbla vorba ca iar se fac schimbari, cu case de marcat, loterii si scaderea TVA-ului la legume. Nu stiu, vrea sa ne termine pe astia mai micuti? Cerere este, sunt zile bune si zile mai slabe, dar avem clientii din cartier si merge treaba”, crede el.
Pana una-alta, la aprozarul lui se strang toate povestile din cartier, clientii avand mereu cate ceva de destainuit. Se schimba retete, de destainuie bucurii, dar si necazuri.
„Clientii ne cunosc si vin la noi si ne povestesc necazurile, ne spun si lucruri bune, ne sfatuim si ne radem si glumim si e o atmosfera foarte frumoasa in magazin. Auzim si grozavii, si de ce nu merg la mall, tot felul. Se plang de necazuri, de probleme…”, marturiseste el.
Atmosfera din magazin e si consolarea pentru visul care nu i s-a mai indeplinit.
„Planul meu era sa am mai multe magazine pe care doar sa le aprovizionez si sa le supraveghez, dar am ajuns la concluzia ca unul singur imi ajunge. Nu stiu cat va mai tine, cat voi mai rezista, ce se mai intampla in tara asta. Am crezut ca se va schimba ceva, dar se pare ca cei mari fac schimbari numai pentru ei, isi schimba locuintele. As fi vrut sa stau in magazin, sa imi servesc clientii, sa ii multumesc, sa ii vad razand…”, spune domnul Marius, zambind amar.
