APEL RESPINS: Femeia din Dej care și-a lăsat copilul să moară acoperit de larve a fost condamnată definitiv la 23 de ani și două luni de închisoare

Femeia din Dej care a șocat o țară întreagă după ce și-a lăsat copilul să moară acoperit de larve a fost condamnată definitiv la 23 de ani și două luni de închisoare, după ce instanța de apel i-a respins apelul, în urmă cu câteva zile.

Femeia a atacat sentința Tribunalului Cluj la Curtea de Apel, dar instanța acesteia din urmă i-a respins apelul, astfel că aceasta a fost condamnată definitiv. Decizia a fost luată în urmă cu trei zile, în 21 septembrie. Instanța inferioară, Tribunalul Cluj, o condamnase pe femeie la 18 ani și 2 luni de închisoare cu executare, dar instanța Curții de Apel a majorat pedeapsa cu cinci ani.

Inculpata a cerut schimbarea încadrării faptelor, din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de ucidere din culpă, susținând că nu a urmărit și nici nu a dorit moartea fiului ei. Curtea  de Apel a luat în considerare această cerere ca fiind motivul principal de apel.

”Având în vedere că este formulată exclusiv în favoarea inculpatei, pune în discuție exclusiv forma de vinovăție, fiind astfel necesară o analiză completă a cauzei, iar apărarea a pus concluzii complete asupra apelului a reținut cererea pentru a fi soluționată odată cu cele două apeluri”.

Ce a reținut instanța:

”Curtea are în vedere că din probe rezultă că fapta pentru care a fost trimisă în judecată inculpata constă în omisiunea de a îngriji și crește copilul minor Füleki BV, în vârstă de 9 ani, obligații legale pe care putea și trebuia să și le îndeplinească, iar între lipsa îngrijirilor și deces există raport de cauzalitate. Lipsa oricărei reacții din partea inculpatei nu poate fi considerată neglijență. Starea de sănătate a minorului s-a degradat vizibil și în timp de aproximativ o lună, după ce minorul a refuzat să se ridice din pat și a refuzat, prin manifestări agresivitate, orice ajutor din partea bunicii sale, împrejurări aduse la cunoștința inculpatei de martora Füleki E. Inculpata a constatat în mod direct și zilnic că minorul nu se ridică din pat, că nu este hrănit și hidratat corespunzător, până în punctul în care mirosul degajat de nevoile fiziologice ale minorului sau muștele nu puteau fi ignorate (hainele copilului erau murdare cu materii fecale mirosind înfiorător … copilul era total acoperit de muște … la câte muște erau, enorm de multe, copilul era în situația aceea de câteva zile bune – declarația martorei RC, asistent medical, membră al echipajului ambulanței care s-a prezentat la domiciliul victimei la data de 24 august 2020). Martora Füleki E. (mama inculpatei-n.red.) i-a cerut inculpatei, în repetate rânduri, să ajute la toaleta minorului dar inculpata a refuzat fie pentru că se grăbea, fie pentru îi era greață, fie pentru că a considerat că nu este nevoie sau nu este de datoria sa ci a bunicii care l-a răsfățat. Martora a declarat că după ce a observat că minorul prezenta răni pe spate i-a cerut inculpatei să îl ducă la spital, iar inculpata i-a răspuns că nu îl poate duce așa murdar; când i-a cerut să îl spele inculpata a spus că nu se apropie de copil, că nu o stea să-i dea el în cap. Aceeași martoră, la datele de 22 și 23 august 2020, când starea de sănătate a minorului era alarmantă, a sunat medicul psihiatru și medicul de familie, care i-au cerut ei și inculpatei să ducă copilul la o unitate sanitară, discuții ascultate pe difuzorul telefonului și auzite de către inculpata care doar a ascultat ce spune doamna doctor, apoi s-a îmbrăcat și a mers la serviciu.

La sosirea echipajului ambulanței, cei doi martori au sesizat discrepanța între dezordinea și mizeria din locuință și starea victimei, pe de o parte și apariția inculpatei, pe de altă parte (bunica era îmbrăcată normal, mama chiar elegantă – după cum a relatat un martor-n.red.), mama era liniștită, în contrast cu alți părinți ai căror copii sunt bolnavi … inculpata era aranjată oarecum în contrast cu tot ceea ce se întâmpla în jurul ei, dacă o vedeai pe stradă nu puteai să-ți dai seama că locuiește în acel apartament – declarația martorei RC.

Întrebată de către consilierul de probațiune care a întocmit raportul de evaluare despre modalitatea în care a făcut față mirosului și imaginii din jurul minorului, în vreme ce manifesta atenție și preocupare pentru aspectul său exterior, inculpata a răspuns ”știți, camera fiului meu era doar de trecere”.

Lipsa oricăror repere emoționale, relevată și de către consilierul de probațiune și vizibilă prin analiza conduitei inculpatei în raport de mediul familial, dar și din conduita procesuală, având originea în preocupările fundamentale legate de propria persoană și de relația cu martorul GG, a înlăturat orice formă de sensibilitate și de empatie față de copilul ei minor, iar apoi, în plan juridic, lipsa oricărei asumări și lipsa oricărui regret față de tragedia copilului.

Aceste elemente de fapt depășesc sfera unei neglijențe, întrucât decesul victimei s-a construit în fiecare zi, sub ochii inculpatei și din fiecare gest de pasivitate al acesteia, inculpata îngăduind cu indiferență suferințele extraordinare ale copilului, până la producerea rezultatului inevitabil; așadar, având în vedere conduita inculpatei care a desenat tabloul infiorător al decesului inevitabil al victimei, concluzia necesară este aceea că inculpata a prevăzut și acceptat stingerea vieții minorului, fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 16 al. 3 lit. b din C.pen.

Consecutiv, fiind îndeplinite condițiile reținerii intenției indirecte, în raport de elementul material, conduita inculpatei, rezultatul produs și raportul de cauzalitate dintre cele două, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea de violență în familie raportat la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 199 rap. la art. 189 lit. h din C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. e din C.pen. și rele tratamente aplicate minorului prev. de art. 197 din C.pen. odată cu această analiză va fi respinsă cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice a faptei tipice de omor calificat în ucidere din culpă.”

La audierile din proces, inculpata Füleki a recunoscut că de la sfârșitul lunii iunie 2020 personal nu a efectuat niciodată toaleta fiului ei, susținând că a ales să nu se implice pentru că ”nu aveam spațiu suficient” și pentru că ”îmi era foarte greață”, că doar mama acesteia a încercat igienizarea acestuia și că a insistat în permanență să-l interneze. De altfel, și după apelarea numărului unic pentru apeluri de urgență, după ce situația copilului s-a agravat, inculpata ”nu era preocupată de starea propriului fiu, a stat doar și a privit, fără a le acorda vreun ajutor (f. 254).”, după cum au arătat echipajele de urgență. Acestea au constatat la fața locului că trupul minorului era acoperit de muște și larve, prezenta escare de decubit la nivelul membrelor inferioare și al bazinului și o tăietură mai veche la nivelul fesei stângi, iar așternuturile erau pline cu materii fecale și urină. Una dintre membrele echipajului a spus că mama ”nu era preocupată de starea propriului fiu, a stat doar și a privit, fără a le acorda vreun ajutor”.

Adauga comentariu