In vizor

Apa începe să macine betonul și armătura podului Aurel Vlaicu, neîntreținut de indolenta Primărie Cluj-Napoca

Podurile Clujului nu au beneficiat niciodată de o întreținere corespunzătoare, ce le-ar fi prelungit durata de viață, în așa fel încât să nu fie nevoie de renovări integrale premature sau de înlocuirea lor totală, cum vedem că se întâmplă în prezent. Podul Traian a fost refăcut de la zero, după ce i s-au prăbușit trotuarele. Podul Fabricii a fost renovat „cu cântec”, după ce apa i-a cariat adânc structura de rezistență.

Podurile din beton armat au o hidroizolație care le protejează structura timp de 10, maximum 20 de ani. Dacă hidroizolația nu este refăcută după acest interval, apa începe să macine betonul și armătura din interior.

Dacă lucrările de întreținere la aceste poduri s-ar executa la timp, cheltuielile ar fi liniare, însă, fiindcă podurile nu sunt deloc întreținute, costurile pentru refacerea lor, în al treisprezecelea ceas, cresc substanțial. Fiind vorba despre bugetul public însă, nu contează că plătim în final mai mult.

Podul Aurel Vlaicu, din cartierul Mărăști, începe să își arate vârsta și fierul ruginit din beton, fiindcă, la fel ca celelalte poduri ale Clujului, nu a fost deloc întreținut. Primăria poate alege să îl lase să se degradeze încă 10-20 de ani, după care să îl renoveze integral, sau să îl hidroizoleze acum, cu cheltuieli reduse, și să prevină astfel deteriorarea structurii de rezistență.

Priviți cum arată traversele acestui pod:

 

Întrebarea care se pune acum este dacă lucrările de hidroizolație se vor face înainte sau după ce se vor prăbuși trotuarele acestui pod. A învățat municipalitatea din tristele experiențe anterioare sau istoria impotenței administrative se va repeta cu o surpare peste 10-20 de ani?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *