Anca Opriș Popdan, peste două decenii prim-balerină a Operei Naționale Române Cluj-Napoca: „Pentru o femeie, aceasta este o meserie ideală!”

Anca Opriș Popdan a fost timp de 22 de ani prim-balerină în ansamblul Operei Naționale Române Cluj-Napoca. Baletul este pentru ea o profesiune de credință, pe care a practicat-o întreaga viață cu suflet și cu devotament. După ce și-a încheiat cariera scenică, a devenit mentorul tinerelor balerine de la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia”, pe care le pregătește cu dragoste și cu pasiune, pentru a străluci, la rândul lor, în lumina reflectoarelor. 

La Operă, își continuă cariera ca asistent coregraf, predă și studii și se ocupă de pregătirea zilnică a dansatorilor. Fosta prim-balerină are acum și preocupări în domeniul creației coregrafice și își dorește ca pe viitor să semneze coregrafia cât mai multor spectacole. E o artistă completă, ce își iubește meseria, pe care o consideră a fi una ideală pentru orice femeie, „pentru că baletul îți creează atuuri în viață, te face puternic, disciplinat, și te ajută să îți descoperi toate fațetele subtile ale sufletului”.

Mama sa i-a călăuzit primii pași de balet

„De la mama mea a pornit totul”, începe Anca Opriș Popdan povestea unei pasiuni ce s-a transmis în familie. Mama sa, o împătimită a dansului, i-a călăuzit fiicei primii pași în domeniul baletului, ducând-o la spectacole, de când era în clasa I.

Familia viitoarei prim-balerine locuia chiar vizavi de Operă, mama ei și-ar fi dorit să fie balerină, dar părinții ei s-au opus și atunci i-a deschis fiicei gustul pentru  balet și i-a format o educație în sensul acesta. Visul mamei s-a întrupat prin cariera Ancăi, ce a făcut balet cu  toată dăruirea, sufletul și credința:

„Este o profesiune de credință pentru mine dansul, baletul, nu cred că aș fi  putut face altceva mai bine. Și pentru asta îi mulțumesc mamei mele. Și ea e, pe undeva, artistă. Chiar dacă  nu a reușit în balet, ea e creatoare de parfumuri. Este patroana magazinului Vioris, cea mai veche parfumerie privată din Cluj. A lucrat la Farmec până la Revoluție, după aceea s-a privatizat și a deschis parfumeria, care funcționează cu deplin succes din '90 încoace.

După un spectacol de balet, mama m-a văzut că imitam lebăda și atunci și-a dat seama că aș avea aptitudini și pasiune. A observat că îmi place și atunci s-a gândit să mă aducă la balet. Am dat admitere în clasa a IV-a, nu am reușit, mama a insistat și am mai dat următorul an, când am reușit, și de atunci, încet-încet, mi s-a inoculat microbul.”

„Cariera mea de prim-solistă s-a întins pe o perioadă de 20-22 de ani”

Anca Opriș Popdan a absolvit Liceul de Coregrafie în 1986 și, imediat după terminarea liceului, s-a angajat la Operă - întâi în ansamblul de balet, iar din 1989 a devenit solistă balerină:

„Am debutat cu Giselle, alături de partenerul meu, Dan Orădan, care va urma toată cariera mea să îmi fie partener. Apoi am susținut cam toate titlurile din repertoriul de la vremea respectivă: Coppelia, Carmina Burana, Luceafărul de ziuă, în coregrafia maestrului Adrian Mureșan, care a fost pe vremea aceea maestrul de balet al trupei. A fost un noroc pentru mine, pentru că între noi s-a dezvoltat o colaborare foarte fructuoasă. A creat chiar pentru mine și pentru Dan, Romeo și Julieta, Esmeralda, Șeherezada. Am mai dansat în Carmen, Peer Gynt și multe altele. Cariera mea de prim-solistă s-a întins pe o perioadă de 20-22 de ani. Ultima dată am apărut pe scenă ca balerină într-o gală de balet, la 40 de ani.”

Profesoară de dans clasic și repertoriu individual

În 2004, Anca Opriș Popdan a absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, secția pedagogie coregrafică, și a devenit profesor colaborator al Liceului de Coregrafie și Artă Dramatică „Octavian Stroia”:

„Sunt profesor de dans clasic și repertoriu individual și mă regăsesc în această ramură a domeniului nostru, a artei dansului, pe deplin. Este o continuare fericită pentru mine a carierei mele, îmi place enorm de mult să lucrez cu copiii, să împărtășesc din experiența mea artistică. Sunt chiar niște copii fantastici – sparg prejudecățile privind generația din ziua de azi. Parcă vin din altă lume, în sensul că sunt copii educați, cu o disciplină și o atitudine extrem de serioasă vizavi de munca lor, de responsabilitatea lor ca eleve ale acestui liceu și întrunesc toate calitățile pentru a ajunge, pentru a deveni niște artiste de elită, de vârf.”

Elevele sale, deși sunt doar pe clasa a IX-a, încă de pe acum, de la 15 ani, colaborează intens cu baletul Operei Române și au apărut în stagiunea aceasta în spectacole mari de balet: Don Quijote, Giselle, Coppelia, Șeherezada. Sunt și laureate la concursurile naționale și internaționale de balet:

„Anul acesta m-au fericit cu un teanc de diplome, premiul I, II, III, mențiuni, la mai multe concursuri și la Olimpiada Națională, care este cea mai importantă competiție de la noi. Am satisfacții foarte mari alături de elevele mele și le iubesc cu tot sufletul!”, exclamă profesoara micilor balerine, ce vor ajunge mari.

Pe lângă copiii de la școală, Anca mai are și acasă un băiețel de 5 ani, Horațiu, ce i-a luminat viața, și de care încearcă să se ocupe cât poate de mult:

„Dar trebuie să recunosc că prea puțin, datorită obligațiilor, între care îmi împart timpul: dimineața am ore la Liceul de Coregrafie, apoi de la 10 merg la Operă, am și la liceu repetiții după-masa, apoi fug iar la Operă. Cam full-time e viața mea, și când apuc, mă ocup de băiețelul meu.”

„Toată viața am venit la balet cu drag, și pentru asta mă consider o norocoasă”

Anca Opriș Popdan consideră că, pentru a face balet, în primul rând trebuie să fii atras, să fii foarte pasionat, să îți placă enorm, pentru că sacrificiile sunt mari, în timp ce satisfacțiile de ordin material nu prea există:

„Se știe bine în ce situație se află cultura, în ziua de azi, la noi, cu atât mai mult baletul, care este un domeniu al artei mai puțin cunoscut și apreciat de oameni. Dar, dacă îți place, eu îl recomand cu toată căldura, mai ales fetițelor. Din experiența mea, pentru o fată, pentru o femeie, este o meserie ideală și, ceea ce este important, eu toată viața mea am venit cu drag la balet și pentru asta mă consider o norocoasă. Nu am putut niciodată să spun că vin la serviciu, când vin la Operă. Este un univers deosebit: scena, lumina reflectoarelor, aplauzele publicului te aduc într-o lume cu totul și cu totul aparte, de care nu te poți desprinde ușor.

Baletul poate să fie un stil de viață, până la urmă. Îți creează niște atuuri în viață, te face puternic, disciplinat, te ajută să te cunoști, să îți descoperi toate fațetele sufletului, pentru că fiecare rol îți arată o latură a personalității tale, este ca un drum inițiatic în cunoașterea de sine.”

Anca Opriș Popdan a fost prim-balerină timp de două decenii, dar a început treptat, de la roluri în ansambluri, în operă, în operete - a dansat tot ce se putea dansa și recomandă oricărei tinere balerine să înceapă de la roluri mai mici și să nu fugă de munca de ansamblu:

„Așa îți formezi experiența de scenă, înveți să îți stăpânești emoțiile, care, sigur, într-un rol prim solistic sunt mult mai mari, responsabilitatea e mult mai mare, ești tu singur în fața publicului... dar și satisfacția este mult mai mare!”, conchide artista.

O muncă pe care o consideră un privilegiu

Anca Opriș Popdan e în prezent și asistent coregraf la Operă:

„Predau și studii, mă ocup de pregătirea zilnică a dansatorilor, iarăși o muncă pe care o consider un privilegiu. Îmi place foarte mult ceea ce fac, îmi place să lucrez cu oamenii, să pregătesc spectacole. Munca aceasta îmi dă echilibru, îmi asigură respectul de sine și echilibrul în viață.

Sigur că mai sunt dorințe de îndeplinit și sper să ajung să realizez și mai mult. În domeniul acesta, în creația coregrafică, aș încerca să mă exprim mai mult, dacă mi se va da posibilitatea și șansa.”

Artista a semnat coregrafia spectacolului „Maria de Buenos Aires” și i-ar plăcea să aibă în continuare posibilitatea de a crea coregrafii, ca o completare fericită a unei cariere remarcabile. 

Anca Opriș Popdan se consideră o persoană cât se poate de normală. Dar normalitatea ei din viața cotidiană împrumută din grația și sensibilitatea scenică, ce nu puteau să nu îi marcheze plenar ființa. Ea e o persoană cât se poate de normală, dar de o normalitate la modul ideal - una a farmecului și-a gingășiei feminine, autentice și fără vârstă.

foto: Facebook

Adauga comentariu