Ana Stefanescu este pediatru, un om foarte vesel si jucaus, un copil mare care ii ajuta pe cei mici. Doctorita de Copii a stiut din prima zi de stagiu ca isi doreste sa isi petreaca viata si sa lucreze printre copii.
De cand se stie si-a dorit sa fie medic. Desi toata copilaria i-a fost “ciuruit” fundul de ace, a uitat repede fiecare intepatura si inca de la 5 ani isi consulta toate papusile si le trata. Bunica sa e stomatolog si, cumva, exista o oarecare asteptare ca cineva din familie sa aiba tangente cu medicina, insa micuta Ana, pe atunci, nu a fost nicicum impinsa spre aceasta profesie.
“Mi-a placut botanica foarte mult. Acum, cand am inceput sa aprofundez studiul plantelor si efectele lor terapeutice mi se pare ca am inchis un cerc si am ajuns sa fac ce mi-am dorit intotdeauna: sa ma folosesc de plante ca sa tratez”. Inca din scoala generala stia ce are de facut, pe ce trebuie sa se axeze. “Cred ca vreo doua luni mi-am dorit sa ma fac balerina, ca toate fetitele, dar mi-a trecut repede”, glumeste pediatra.
E originara din Braila, insa a ajuns la Cluj printr-o conjunctura de situatii. Brailenii care vroiau sa faca medicina optau pentru Bucuresti, a doua optiune era Iasiul, iar Clujul abia a treia. Parintii sai s-au nascut si au crescut in Ardeal, asa ca a simtit cumva o chemare spre zona aceasta. Dar simte ca oricum i-a fost scris sa ajunga aici, deoarece la Cluj si-a cunoscut sufletul-pereche. Pe sotul sau, aradean si coleg de facultate.
“Ne stiam din primul an de medicina, intr-o seara din anul doi ne-am dat seama cat de multe lucruri aveam in comun, iar in anul al cincilea ne-am casatorit”, rezuma Ana Stefanescu.
Desi e “om mare”, Ana Stefanescu are acasa un raft intreg de biblioteca plin cu carti de povesti si o colectie impresionanta de desene animate. Contrar tendintelor, ea a preferat sa se joace mereu cu cei mai mici si sa-i ajute, nu tanjea dupa atentia copiilor mai mari. A intrat in facultate cu trei optiuni pentru specializare: pediatrie, care oricum era pe primul loc, cardiologie sau endocrinologie. Insa a stiut din prima zi a stagiului de pediatrie ca asta isi doreste cu adevarat sa faca.
In viata de medic te intalnesti frecvent cu situatii in care taria de caracter este impinsa catre limite. Iar unele cazuri inmoaie si cele mai impietrite inimi. Ca sa faci fata cu brio si ca sa reusesti sa treci mai departe trebuie sa ai o “strategie” bine pusa la punct.
“Am descoperit o dedublare fara de care “te duci rau cu capul”. Am lucrat noua luni pe sectie de oncologie pediatrica. Si a trebuit sa fac in asa fel incat, dupa ce ieseam de la un caz care ma intorcea pe dos ca om, sa fiu capabila sa rad, sa ies, sa imi vad de ale mele. Au fost garzi dupa care am plans o jumatate de zi, au fost momente in care am avut zile intregi in care, in interiorul meu nu m-am putut aduna, dar nu pot sa spun ca sunt atat de empatica incat sa nu ma pot desprinde. Dar trebuie sa ma dedublez, altfel nu pot sa merg mai departe”, marturiseste medicul.
Acum lucreaza in mediul privat si are copiii sai, pacienti pe care ii cunoaste de cand aveau cateva zile de viata, de cand erau cat o “franzeluta”. Si recunoaste ca cel mai sincer si mai larg zambet pe care poate sa il vada e cel al unui copil care reuseste sa umble singur. “Asa un triumf se citeste pe fetele lor!” se entuziasmeaza “Plusica”. Si se intristeaza de fiecare data cand unul dintre copii are probleme, fiindu-i tare dragi si apropiati.
A optat pentru sistemul privat deoarece a stiut dintotdeauna ca nu sunt posturi si nici nu a tinut mortis sa ramana in cel de stat. Pediatrie 2 este spitalul in care aproape doi ani a facut inclusiv munca voluntara si garzi, doar pentru a nu pierde legatura cu sistemul, colegii. Dar recunoaste ca i se potriveste mai mult “medicina de familie pentru copii” pe care o practica. A fugit cat a putut de cercetare, preferand partea clinica. Urmeaza sa isi termine doctoratul in hepatologie pediatrica, insa Ana Stefanescu simte ca i se potriveste ca o manusa ceea ce face acum.
Multi medici isi doresc provocari, cazuri cat mai complexe, insa “mucii si tusea” pe care le vede zilnic Doctorita de Copii nu i se par rutina. Ci ceea ce i-a fost menit.
Doctorita de Copii este un proiect de suflet pentru Ana Stefanescu. A fost plecata un an din tara si a cautat o modalitate de a tine legatura cu parintii pacientilor sai. Si pentru ca era constienta ca mai toti copiii trec prin aceleasi etape, la fiecare apare o febra, o viroza mai puternica, o tuse seaca, o diaree a inceput sa posteze pe blog materiale care sa ii ajute pe parinti sa inteleaga cauzele si sa stie cam ce ar trebui sa faca. “Am inceput sa scriu pe blog. Mi-am dat seama ca imi place, mi-am dat seama ca postarile sunt citite si ca sunt utile, mai ales. Scopul meu nu e sa fiu eu celebra. Ci sa ajunga informatia acolo unde trebuie”
Desenele animate pot fi de ajutor
Desenul animat “Doctorita Plusica” pare destul de util in activitatea pediatrilor. Ana Stefanescu a fost deseori comparata cu personajul animat si se amuza cand este strigata astfel. Majoritatea parintilor ii “prelucreaza” pe cei mici inainte de prezentarea la cabinet, astfel ca de multe ori sunt evitate scene cu lacrimi, tipete si tavalit pe jos.
“Copiii vin mai deschisi la medic, cabinetul e foarte prietenos, multe personaje din desene pe pereti, am multe jucarii, unii copilasi chiar vin cu drag, am stampila cu Doctorita Plusica”, spune mandra Doctorita de Copii. Desi recunoaste ca nu incurajeaza privitul la televizor, desenele acestea ii ajuta pe copii sa priveasca altfel vizitele la medic.
Si pentru ca isi doreste ca relatia medic-pacient sa fie una cat mai calda, in cazul sau pacientii fiind foarte influentabili, a inceput o colaborare cu Cuibul Berzelor, un loc in care viitoarele si proaspetele mamici pot invata “meserie”, de la tehnici de respiratie pentru nastere, pana la metode de diversificare si tehnici de prim-ajutor pentru copilasi.
Desi nu o spune in cuvinte, Ana Stefanescu e genul de medic care isi doreste sa arate o alta cale, mai apropiata de atasament decat de educatia clasica, mai apropiata de Natura si de tot ceea ce are aceasta de oferit.
Aviva Romm, medic specializat in “herbalism” e un fel de “mentor la distanta” al medicului clujean pasionat de fitoterapie. Menta, musetel, soc (flori si fructe), lemn dulce si urzica sunt cele cinci plante pe care le apreciaza cel mai mult, in aceasta etapa de aprofundare a fitoterapiei. I se pare ca au atat de multe calitati si te pot ajuta in atat de multe situatii, incat nu ar trebui sa lipseasca din nicio casa.
E constienta ca medicii au “medicalizat” destul de mult copilaria, inca de la nastere, motiv pentru care a inceput sa studieze si alternative. Plantele sunt o mai veche pasiune de-a sa, insa a dorit sa aprofundeze beneficiile acestora. “Nu ma intelege gresit, scriu cu mana mea mea retete si recomand antibiotice, tratamente dure, dar doar acolo unde este cazul si cand sunt depasite abordarile naturale”, marturiseste medicul, care si-a propus ca intai sa aleaga calea naturala. Si se bucura si de sprijinul parintilor, care, in mare parte, isi doresc sa evite pe cat posibil medicamentele.
Febra, spaima tuturor parintilor
Unul dintre subiectele preferate ale Doctoritei de Copii este febra. Ana Stefanescu are o abordare “vestica” a acesteia, in sensul in care ii sfatuieste pe parinti sa nu intervina chiar de la aparitia febrei, mai ales daca aceasta nu produce disconfort.
“Nu tratam febra, ci disconfortul pe care il produce aceasta. Nu lasam copilul sa se chinuie, ci sa se apere.”
E constienta ca parintii, in special mamicile, trebuie sa aiba ceva mai multa rabdare, sa “stranga din dinti”, insa e spre binele copilasilor.
Ana Stefanescu recomanda sa se intervina abia cand copilul devine “apatic, pleostit, moale”, indiferent daca acesta are 38.1 sau 39.2. Daca micutul nu pare foarte afectat si nu indica dureri sau alte simptome, inseamna ca organismul sau lupta, se apara singur. In plus, exista studii care arata ca febra tratata indiferent de valoare si de starea micutului pacient poate prelungi starea de boala.
Dezavantajul accesului la informatii medicale al parintilor e faptul ca se streseaza prea mult. Daca parintii identifica anumite simptome sau o analiza modificata sau un diagnostic si incep sa-l studieze in detaliu, se streseaza prea tare, deoarece ajung sa citeasca tot, chiar si la complicatiile acelea, unul la un milion.
Dragoste de munte si povesti
Atunci cand nu isi consulta micutii pacienti si cand nu e la telefon cu parintii lor, Ana Stefanescu citeste. Si se gandeste la munti. Ii plac drumetiile si era indragostita de Piatra Craiului. Si de cand a descoperit Dolomitii, e si mai indragostita de munte. Practica schi fond, fiind cel mai frumos si satisfacator sport, pentru ea. Si ii place Zumba. Desi nu stie in ce masura o poate practica, catelusa sa, Suoc (numele unui personaj dintr-o carte de povesti) fiind fascinata de picioarele aflate in miscare.
Ii place sa gateasca, in bucataria sa gasindu-se cele mai indraznete alaturari de stiluri si influente. Cu bunici in Delta si parinti crescuti in Ardeal, cu un an petrecut printre mediteraneeni ar fi imposibil sa poata nominaliza un singur fel de mancare.
Isi doreste o gradina unde sa isi poata creste singura plantele medicinale. Deja si-a facut doua tincturi pe care asteapta sa le incerce “pe pielea ei”, dar e foarte incantata de fiecare sirop sau crema pe care o prepara cu mainile sale.
Povestea fara sfarsit si Momo, scrise de Michael Ende, Stapanul inelelor, dar si alte carti de povesti fac parte din lista de lecturi preferata. Nesfintii sfinti, o carte despre interventia lui Dumnezeu in vietile noastre intr-un mod direct si palpabil e cartea pe care o citeste acum. Stapanul inelelor este filmul preferat, de departe.
Daca veti ajunge in cabinetul Doctoritei de Copii, sa stiti ca dupa halatul de medic se afla, de fapt, un copil mai mare care a invatat mult si care isi da silinta ca fiecare copilas sa fie bine, intr-un mod cat mai natural si mai putin invaziv.