Editorial

Amintiri din România paralelă cu realitatea

Anul trecut, pe vremea aceasta, Tumoreluljustiției Toader “ievalua” și stabilea noile standarde pentru condițiile din celulele pușcăriilor: interfon, prize TV și duș cu posibilitate de reglare a unghiului de cădere. Că standardele din spitalele Patriei erau gata standardizate: nu părăsea și nici nu mai părăsește nici un român spitalul numai cu boala cu care s-a prezentat, că e supraoferă la infecții cu viruși și bacterii rezistenți (rezistente) Hexy Pharma. La fiecare nosocomială primită, mai primiți două, să le savurați cu familia.

Acum doi ani, screMutul de la Cotroceni era la fel de activ ca zilele acestea. Guvernul, care azi și-a azmuțit ANAF-ul peste tinerii însurăței, atunci încerca să-i oblige pe români să-și înmormânteze decedații cu o brățară fiscală la mână. Zapciii statului combăteau, chipurile, evaziunea fiscală. Aș fi înțeles măsura dacă s-ar fi vrut aplicată împotriva votanților ăia pe care-i deranja Vâlcov când încasa câte o mită la pungă prin cimitir. Dar să-ți închipui că cineva îi va pune mortului din familie o brățară fiscală în timp ce-l îngroapă, deja depășește nemernicia. Și cum ar fi făcut să controleze dacă e mortul cu brățara pusă, veneau noaptea să profaneze mormântul? Cereau ordin judecătoresc de dezhumare? Dar, stai, combăteau cumva „evaziunea fiscală”? Păi zapciii guvernelor aflate în dușmănie cu cetățeanul român sunt extrem de eficiente în această direcție, căci combat marea evaziune numai luptându-se cu usturoiul și ștevia vândute de băbuțe.

Tot acum doi ani aflam, pentru a uita cât mai iute, că barocamera de la Spitalul Floreasca (celebra secție pentru Arși care n-a funcționat nici o secundă pentru victimele de la Colectiv), pentru care au fost cheltuite 3,4 milioane de lei, nu poate fi folosită pentru tratarea arsurilor, că este dotată pentru tratamente antiîmbătrânire. Barocamera de la Secția de Arsuri Grave de la Floreasca a fost concepută din start pentru tratamente “antiaeging” sau pentru tonifierea pielii și în niciun caz pentru tratarea arsurilor grave, scopul pentru care s-au dat banii publici pentru a fi cumpărată. Normal, fusese achiziționată pentru Ion Iliescu, Călin Popescu Tăriceanu și botoxatele siliconate ale cumătrocraților.

Acum trei ani Klaun Ciolannis era preocupat să critice mass media cu privire la modul în care era lățit Mahalache pe un scaun în pauza unei întâlniri oficiale: „este inadecvat ca omul să fie fotografiat în timpul pauzei”. Adică era inadecvată fotografia, nu lățeala de neam prost a individului, lipsa de bun simț față de restul oamenilor aflați în sală. Trebuia să-și dea jos și șosetele, să-și arate copitele, să sublinieze nevoia de pauză, nu?

Acum patru ani, PSD refuza categoric să introducă pe ordinea de zi legea amnistiei și grațierii pentru a o respinge pentru totdeauna, asa cum declarau toți liderii lor în cor (inclusiv Liviu Dragnea). De ce? Așteptau să treacă alegerile după care, fără să le mai pese de părerea românilor, să-și aprobe legile care să-i scape și cu banii furați și cu cazierul curat.

Vedeți, dacă nu ați uita ce ați citit, imediat ce ați citit, poate azi nu v-ați mai fi văitat că se duce Țărișoara de râpă. Se duce cu complicitatea dumneavoastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *