Editorial

Am fost un dobitoc, „onorat” Parlament!

Iar am căzut de fraier. Eu și ceilalți care ne-am vaccinat până acum. Am ales să mă vaccinez, cu ambele doze, în zi de sâmbătă, să nu risipesc două zile de concediu. Mi-am nenorocit două weekenduri pentru treaba asta. M-am bulucit la vaccin pe vremea când altă variantă decât programarea nu era. Ca să nu mai zic că m-am dus să mă vaccinez la dracu-n praznic, la vreo 200 de km, că la mine în oraș nu era loc. Mai mult, în loc să-mi văd de treabă, m-a împins necuratul să scriu câteva texte în care îndemnam la vaccinare și-i luam la rost pe antivacciniști, motiv pentru care m-am ales cu o grămadă de înjurături și „găleți” de zoaie în cap. Praf m-au făcut. Ce să zic, nu-mi dădea mie pace simțul civic, m-am aruncat în lupta cea mare cu pandemia, m-am găsit eu să pledez măreața cauză a guvernului. Care guvern, prin vocea însăși a conducătorului său, Florin Cîțu, când s-a pus problema acordării de zile libere pentru cei care vor să se vaccineze, a zis că nici vorbă. Mult i-a mai ținut. Tocmai ce mă pomenesc că Parlamentul a legiferat accordarea de zile libere pentru cei care vor să se vaccineze. Una la prima doză, alta la rapel. Fraier să fii acum să te mai vaccinezi cu Johnson & Johnson, când poți pușca două zile libere cu Pfizer sau Moderna. Frumos: te vaccinezi în câteva minute, după care te retragi la o terasă, la niște beri reci, și aștepți comod efectele secundare. Nu ca mine, care am mers 200 de km, m-am vaccinat și mi-am luat cameră la hotel, nu cumva să mă prindă frisoanele la volan. Nu m-ar mira deloc ca peste două-trei luni să ne pomenim că se vor da și bani, după modelul cu micii.

Parcă aș fi șchiopul din bancul cu șchiopul și cocoșatul: Un șchiop și-un cocoșat erau colegi de cameră, la căminul de nefamiliști din localitate. Într-o dimineață, cocoșatul se întoarce acasă de la serviciu, din schimbul trei, fericit, fără cocoașă. „Unde ți-e cocoașa?”, îl întrebă, mirat, șchiopul. „Să vezi, începu a-i povesti cocoșatul, cum veneam eu spre casă, prin cimitir, m-am întâlnit cu un drac”. „Ce-ai acolo?”, mă întrebă dracul, arătând spre cocoașa mea. „O cocoașă”, îi răspund eu. „Dă-mi-o mie”, zise dracul, „și-mi luă cocoașa”. Auzind minunea, șchiopul se duse în noaptea următoare în cimitir, că poate-l scapă și pe el dracul de beteșug. Bătu aleile cimitirului până spre dimineață, când se întâlni și el cu dracul cocoșatului. „Ce-ai acolo?”, îl întrebă dracul, arătând spre spinare. „Nimic”, îi răspunse șchiopul, descumpănit. „Daaa, bine, ia o cocoașă!”, zise dracul, și-i puse cocoașa pe spinare.

Și-atunci, să nu zic și eu cum a zis Tudor Postelnicu, ministru de Interne în 1989, „Am fost un dobitoc, onorată instanţă!”? Ba zic, cum să nu zic: Am fost un dobitoc, „onorat” Parlament!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *