In vizor

Alin Tișe se face din nou de levigat alegând să nu răspundă instituțional întrebărilor Ziar de Cluj privind dezastrul ecologic de la Pata Rât

Subiectul dezastrului ecologic de la Pata Rât este o prioritate pentru Ziar de Cluj. Prin urmare, azi am solicitat informații suplimentare și actualizate de la instituțiile publice care într-un fel sau altul răspund de gestionarea deșeurilor întregului județ.

Cum era de așteptat, din partea Consiliului Județean nu am primit lămuriri la solicitarea înaintată luni, 13 noiembrie. Poate vrem noi prea multe solicitări, într-un timp prea scurt, dar în vederea informării corecte a opiniei publice l-am întrebat pe președintele CJ Cluj Alin Tișe despre situația lucrărilor de urgență anunțate de către forul județean la rampa de gunoi.

Am dorit să aflăm care vor fi efectiv măsurile ce vor fi luate pentru a ține sub control debitul ”mării” de levigat a cărei suprafață se mărește cu fiecare zi care trece.

Am întrebat și despre starea văii Zăpodie, obturată parțial de alunecarea muntelui de gunoi și în ce măsură reprezintă o problemă precipitațiile sub formă de ploaie de săptămâna trecută.

Pentru informarea corectă a cititorilor noștri am întrebat și dacă pot fi avansate sumele ce ar trebui cheltuite din bugetul județului pentru lucrările la bazinele de decantare, respectiv protecția centurii de ocolire Vâlcele-Apahida.

Din păcate, constatăm încă o dată că Alin Tișe nu știe comunica în interesul cetățenilor care i-au votat partidul să-l numească șef peste CJ Cluj, ci numai dacă are ceva de zis în interesul lui personal. Despre raportări triumfaliste privind asfaltărle din județ, avem mail-boxul plin la Ziar de Cluj.

Ne întoarcem la raportul experților, și vă spunem ceea ce poate știți deja, lucruri pe care beneficiarul bombei ecologice de la Pata Rât, Consiliul Județean, nu și le asumă, decât ca pe probleme generate ”de alții”.

Măsurile propuse de specialiști, cunoscute și de către conducerea CJ Cluj încă din vară, vizează construirea unor bazine de decantare în care levigatul să fie captat, decantat și condus ulterior printr-un sistem de conducte spre stația de epurare și rețeaua publică de canalizare. Să nu fim naivi însă, să credem că din aceste proceduri ar ieși apă potabilă. Totuși, este salutară intenția de a începe măcar acum, administrarea problemelor depozitului de deșeuri.

Ne permitem însă să atragem atenția asupra câtorva aspecte care pot crea deja întârzieri proiectului anunțat de autoritățile administrației județene și pot pune în dificultate asocierea de constructori.

Din raportul specialiștilor aflăm că lucrările efectuate pentru restrângerea suprafeței de deșeuri de la 22 la 18 hectare au fragilizat zona și au mărit presiunea asupra întregului depozit, prin afânarea gunoiului și reactivarea unor trasee vechi de scurgere. Terenul de la baza depozitului, format din ”mâluri și argile plastic moi- plastic consistente” până la șapte metri adâncime, zeama de levigat aflat și la trei metri adâncime sub depozitul de gunoi, nămolul rezultat din activitatea stației de epurare depozitat permanent tot pe același munte de deșeuri, alunecarea de teren și mărirea debitului de levigat în valea Zăpodie… toate reprezintă piedici serioase.

Depozitul ”nou” RADP, situat în amonte, nu stă mai bine. Pe de-o parte pentru că situarea lui accentueaza instabilitatea întregii zone, pe de altă parte pentru că potrivit aceluiași document, este prezentă aici ”apă sub presiune”, strat de apă care se descarcă sub formă de izvoare și din nou, favorizează alunecarea.

Am întrebat și la Apele Române. Răspunsul primit, este aproape identic cu cel trimis altor colegi din presa scrisă. Problemele sunt, depășirile mari, dar nu se înaintează cifre clare. Mai mult, aspectul reținut de noi, acela al precipitațiilor sub formă de ploi și pericolul pe care îl pot reprezenta pentru creșterea debitului de levigat, indică faptul că măsurătorile efectuate de Apele Române sunt efectuate periodic, dar ”în condițiile unui regim deficitar în precipitații”.

”Campaniile lunare de monitoring stabilite pentru râul Zăpodie, realizate după producerea evenimentului de surpare a unei părți din depozit, având ca efect obturarea unei porțiuni din albia cursului de apă Zăpodie (iulie, august, septembrie, octombrie) pun în evidență impactul calitativ pe care depozitul de deșeuri Pata Rât îl realizează asupra cursului de apă, în condițiile unui regim deficitar în precipitații și în lipsa unui debit de diluție a levigatului ca urmare a blocării curgerii libere a râului.”

Putem doar presupune că este o treabă atât de serioasă, că dacă s-ar scrie negru pe alb, nu ar mai glumi nimeni. Caracterul permanent al poluării nu poate fi contestat. Nici amenzile, până acum patru la număr date Consiliului Județean nu rezolvă problema.

Subliniem că așteptăm să vedem acțiuni concrete de remediere, de administrare a acestei probleme, iar caracterul urgent al tuturor lucrărilor nu mai poate fi contestat. Nu putem să ținem doar pumnii strânși să nu plouă, în condițiile în care tot din raportul dat publicității de activiștii de mediu, citim clar că precipitații de 25 de litri pe metrul pătrat ridică nivelul apei freatice și înseamnă un aport de peste 5.500 de metri cubi care se adaugă la ”mixul levigat-apă”, iar creșterea debitului levigatului de la 38 la 400 de metri cubi reprezintă cert poluare… în așteptare. În așteptarea unui accident ecologic cu ecouri internaționale.

Până la ora publicării acestui material actualizat, nici Prefectura nu a transmis un punct de vedere referitor la vizita de lucru de la sfârșitul săptămânii trecute la Pata Rât.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *