Peste 40% din reţeaua de drumuri publice din România, cu o lungime totală de 84.185 de kilometri, este formată din drumuri pietruite sau de pământ, în timp ce jumătate din şoselele care au fost modernizate de-a lungul timpului au deja durata de serviciu depăşită, adică pe ele se circulă printre gropi și denivelări. Este la fel de evident precum “iarna nu-i ca vara” faptul că în drumuri se îngroapă bugetele României pentru a betona și consolida averile băieților deștepți ai “asfaltului”. Se mai croiește câte un centimetru din lățimea drumului, atât pe o bandă, cât și pe alta, mai se scade grosimea straturilor din care se face drumul, mai se găsește pietriș la fața locului, dar se raportează în facturi că e adus tocmai din Insulele Aleutine, mă rog, chestii „deștepte”, în fond, tot ce e bun comun, este al tuturor și al nimănui – în drum nu pui o pietricică, ce-i pasă drumului că pică? Pică, curge, ca autostrada Orăștie – Sibiu, totul se scurge către conturile Regilor Asfaltului. “Aici sunt banii dumneavoastră”, ar trebui să scrie pe mai toate viloaiele, jipanele și secretarele de neam prost ale majorității politicienilor și a celor care-i sponsorizează să zacă în Parlament sau să lucreze numai în interesul lor. Doamne ferește să lucreze și în interesul Țării. Asta-i numai de tras și de muls de bugețelele generoase. Și dacă faci drumuri trainice, la anul și în anii care vin, ce mai dai de mâncare la secretară, la copilași, “beemveului”, “merțanului”?
Cum construiau romanii
Având noi informația că suntem stătători de mii de ani pe aceste meleaguri, ne-am întrebat cum (Doamne apără și păzește!) au reuşit romanii, în numai 10 ani, să construiască 4.000 de kilometri de drumuri în Dacia, în timp ce noi, cei mai bravi și mai viteji (harnici, cinstiți, ospitalieri șamd) dintre urmașii lor, am realizat aproximativ 550 de kilometri de austostrăzi în 25 de ani? Așa că l-am consultat pe Alexandru Diaconescu, profesor la catedra de Istorie antică şi Arheologie a Facultăţii de Istorie-Filosofie din cadrul UBB. Și-am aflat că băieții și-au rezolvat problema cu drumurile: “în mai puţin de 10 ani de la cucerirea Daciei”. „Mai bine de 4.000 km de drum pietruit şi pavat cu lespezi lega aşezările urbane şi rurale, precum şi taberele militare din toată Dacia romană, lucru bine documentat arheologic. Ȋn lucrarea intitulată Drumurile din Dacia romană, mai tânărul meu coleg Florin Fodorean avansează cifra de 4.378 km pentru drumurile pietruite din Dacia”, zice domnul profesor. Și răsucește cuțitul în rană: “în numai 2 ani de la cucerire, pe când noua provincie era încă în curs de organizare, a fost dat în folosinţă principalul drum al Daciei romane care lega Lederata pe Dunăre, de Porolissum în Sălaj. Ea măsura exact 500 km”.
Băi, frate, 4000 de kilometri de drum… or fi fost de toată praștia, un Kiat, un Diferit, un Tel Drum tot se găsea și prin Imperiul Roman. Ei, aș: “Așa cum au descoperit betonul, pe care noil l-am redescoperit la miljocul sec. XIX, romanii sunt cei care au descoperit drumul pietruit, „macadamul”, pe care scoţianul John Loudon McAdam l-a reinventat în primele decenii ale sec. XIX. Romanii deosebeau viae munitae, cele construite după o reţetă precisă, viae glareatae, cele simplu pietruite şi viae terrenae, drumuri de pământ. Drumurile principale şi cele din oraşe erau atent pavate şi aveau patru straturi. Ȋn patul adânc săpat prin solul existent se aşeza un strat de bolovani cu mortar de nisip şi var, gros de 20-30 cm, peste care se adăuga grohotiş sau sfărâmătură de piatră cu şi mai mult mortar, pe o adâncime de 30-50 cm. Urma nucleus-ul de cca. 30 cm, care conţine şi mai mult nisip sau pietriş şi var. Sub influenţa apei pluviale aceste umpluturi se întăreau. Astăzi însă adesea varul a fost spălat şi drumurile romane au aparent un aspect mai rugos decât cel iniţial. Deasupra urma un pavimentum din pietriş bine bătut sau din lespezi aşezate cu grije. Partea superioară a drumului era bombată, carosabilul fiind flancat de două rigole, mărginite la rândul lor de câte o bordură. Un astfel de drum poate fi admirat la Porolissum, unde el a fost dezvelit pe o porţiune considerabilă”.
Cum fură românii
Avem și noi un caz școală despre un “drum imperial” că să zic așa – adică care trebuia făcut din banii primiți de la Uniunea Europeană. Numai că, din 2007 când s-au făcut primele demersuri, până azi, o parte din drumul de la Răchițele la Ic Ponor s-a pierdut, alta s-a stricat, alta s-a scumpit de nici Direcția Națională Anticorupție nu știe ce să mai facă.
Deci, mai întâi a fost demersul. Ca la orice ban care trebuie sifonat, contractul de proiectare realizat în urma demersului a fost câştigat de o asociere, în cazul nostru firma Ovarup şi firma Expert Proiect Bucureşti. Care a făcut ce știe să facă orice asociere: a subcontractat proiectarea firma către Drumex. Apoi, în 2008 s-a obținut finanțarea și timp de un an s-au tot revizuit planșele, că nicicum nu pușcau listele de cantități cu dânsele. De ce? Ne zice reprezentantul CJ Cluj, Mariana Rațiu: “Proiectul tehnic a fost creat în 2007, iar în 2008 s-a constatat faptul că s-au modificat clasele de beton, respectiv a claselor de beton mai ales în această zonă în care există diferenţe foarte mari de temperatură îngheţ-dezgheţ; acest lucru nu a fost prins în 2009 când s-a făcut proiectul tehnic, astfel că s-a ajuns la nelămuriri cu privire la clasa de beton care urma să fie folosită, cea din legislaţie, din ordin sau cea din care s-a licitat”. Ce-a însemnat pentru lucrare această mică scăpare? Păi, un micuț act adițional cu o suplimentare în valoare de 12 milioane lei – “dintre care cea mai mare sumă o reprezentau tocmai diferenţa dintre clasa de beton licitată şi clasa de beton modificată, conform legii”. Să fi avut și romanii astfel de probleme, n-ar mai fi apucat să se retragă din Dacia la timp – n-ar fi avut pe ce drumuri.
Bun, în 2009 s-au apucat de lucrări firmele MBS, Alfa Rom Satu Mare şi Nemezetkozi Betonut Ungaria. Și-au tot lucrat până au dat faliment, au intrat în insolvență, s-au retras, sau au primit un șut în utilaje. Ca să vedem de ce, aruncăm o privire pe diagonală într-o expertiză tehnică din februarie 2014 (solicitată în 2013). Zice acolo că betonul din lucrările realizate nu va rezista în timp la acţiunile mediului înconjurător, “neavând clasa minimă de rezistenţă prevăzută pentru respectarea claselor de expunere, unele zone ale şanţurilor şi rigolelor din beton fiind chiar deteriorate din aceste motive”. Așa că CJ a sesizat DNA, cu privire la modul în care a fost realizat drumul dintre localităţile Răchiţele şi Ic Ponor. Și vorbim despre un drum în lungime totală de 20 de kilometri…
În teoretie, lucrările din zona Răchiţele-Ic Ponor sunt finalizate în proporţie de, se laudă lumea acum, 100% – azi mâine tăiem din nou panglica – să se-ntrebe și procurorii DNA de panglicăriile făcute acolo. Căci, practic s-a cam furat, așa că acest procent scade drastic dat fiind stadiul de degradare al drumului declarat construit în totalitate. Așa că s-ar putea pune problema returnării către UE a 24 de milioane de euro, bani primiți pentru drum şi a 3,2 milioane euro, bani primiți pentru pod. Asta de chilin, din buzunarele noastre, bașca ce s-a plătit până acum, inclusiv pentru lucrări executate prost, pe care acum nu știm cine își va putea permite să le recepţioneze – probabil un om bun, cu frică de procurorii DNA. Cele nouă poduri de pe traseu au fost executate de o altă firmă, Samus Construcții Dej.
Așa că, „Votați asfaltul!”
Ce să facă clujenii în afară de a da bani și de a-și rupe mașinile în gropile obținute de acești bani? Protestează, sau pun mâna pe lopată. În 2013, 50 de familii din Colonia Soporului, care aparține de Cluj-Napoca, au ieşit cu lopeţile şi au început să-și repare singuri cei 4 kilometri de drum care face legătura dintre casele lor și restul orașului. Cu o zi înainte, o femeie de 83 de ani a fost la un pas de moarte din cauză că trotuarul de pe podul Traian s-a rupt sub ea. Așa că doi consilieri locali ai vechiului PNL din Cluj-Napoca au plantat muşcate în gropile de pe strada Fabricii din oraş, pentru a atrage atenţia primarului Emil Boc asupra nevoilor clujenilor. Muşcatele au fost semnalizate cu pancarte pe care scria „Clujul prinde rădăcini”.
De ce acest demers? „Erau mulți care-și rupeau mașina în gropile din străzile municipiului. Iar edilul planta copaci în loc să remedieze. La nepăsarea lui, cei din colonia Sopor și-au asfaltat singuri strada. Așa că am făcut și noi ce am putut să arătăm că vrem să fim Capitală Culturală Europeană, nu capitală a gropilor. A fost o metodă de a susţine protestul clujenilor care şi-au asfaltat singuri strada şi de a-i spune domnului primar că e frumos să avem un Cluj verde, dar atâta timp cât se rupeau podurile sub oameni şi oamenii îşi asfaltau singuri străzile ziceam că altele ar fi trebuit să fie priorităţile municipalităţii”, ne-a zis Dan Tarcea, unul dintre foștii protestatari. Acum nu mai zice nimic. Ce să mai zică? E viceprimar.
În ce privește situația din județ, CJ Cluj administrează o rețea de 900 de km de drumuri județene, sau poate 1200 de kilometri, că nu prea știm la ce cifre să ne raportăm – în plus, exista în primul mandat de președinte al CJ Cluj al lui Alin Păunel Tișe, un proiect de asfaltare a 1200 de kilometri de drumuri județene). După zece ani de promisiuni și de bani luați în acest scop, numai un sfert din aceste drumuri sunt asfaltate corespunzător, restul sunt cu gropi, cu asfalt distrus sau chiar nu au văzut asfalt niciodată. Așa că ce să facă clujenii? Normal, protestează.
Astfel, sătui de starea proastă a drumului, anul trecut, cetățenii comunei Măguri Răcătău au plantat brazi din loc în loc, chiar în gropile din mijlocul drumului. Este vorba despre drumul județean 107T, un drum spre o zonă turistică superbă din zona Măguri Răcătău, care se află în administrarea Consiliului Județean Cluj. Acțiunea a fost făcută de către primarul comunei, Petrică Prigoană. Ce-o fi vrut să transmită ca mesaj plantând brazi pe un drum dintr-o zonă în care, de obicei pleacă brazii către joagăre? “Că dealurile sunt chele ca-n mijlocul drumului, iar drumul împădurit cum ar trebui să fie dealurile”. “Păi”, zicea, “cetățenii i-au găsit întrebuințare drumului județean 107T, din Răcătău spre Măguri, pentru că pe el nu se mai poate circula”. Că “de la ultimele alegeri a cam trecut ceva timp, e drept”…
O săptămână mai târziu, în frunte cu primarul, au ieşit și cetățenii din Țaga în stradă să protesteze pentru drumuri mai bune. Promisiunile de mai bine nu au ținut loc de asfalt pentru două drumuri care, în acte, se numesc „județene”. Cele două porțiuni de șosea care însumează aproximativ 17 kilometri sunt pline cu gropi, în care mașinile nu au nicio șansă. Situația este aceeași de aproape 10 ani și, potrivit Master Planului de Transport al județului, vor fi reabilitate doar începând cu anul acesta. Așa că oamenii au ieșit în stradă și au făcut gropile din şosea cadou politicienilor, fie că e vorba de preşedintele Iohannis şi premierul Ponta sau de responsabilii de la Cluj. “Să vină să-şi ia gropile acasă, nouă nu ne mai trebuie!“, au spus ei. Câteva gropi din asfalt au fost acoperite cu pământ şi au plantat flori de morţi. Iar primarul din Taga și-a adus undițele, iar câţiva localnici s-au apucat de pescuit în bălţile uriaşe de pe şosea. Cu peşti aduşi de-acasă, pentru ca spectacolul să fie total. La final au montat un banner uriaş, prins pe doi pari, pe marginea şoselei, pe care au scris, cu litere de-o şchioapă: “Rușine Consiliului Judeţean, Guvernului României, întregii clase politice pentru starea drumului judeţean DJ109C”.
Speram să nu uite de rușinea asta când au fost chemați să-i voteze tot pe cei cărora atunci le cereau să le fie rușine.