Editorial

Ai grija pe unde parchezi daca esti insurat…

… ca, daca te zareste vreun jurnalist, se lasa cu proces in justitie. Un proces ca un ghiveci de vara, cu de toate: articole in ziar, politie locala, politie municipala, DNA, amenda. Pfff! Ce mix!

O ARDEM IN DEPLASARE

Un barbat parcheaza ilegal in fata Directiei de Asistenta Sociala. Un ziarist observa, fotografiaza. Cere ajutor pe facebook pentru identificarea soferului. Vine informatia. Se scrie materialul in acelasi registru lingvistic specific locului in care a fost gasita masina: „O parcare de asistat mintal a fost izbutita azi dimineata” si se caracterizeaza „tupeul de neam prost, lipsa de educatie si de obraz” ale conducatorului auto. In articol se face si presupunerea ca soferul ar fi vreun nesimtit din administratia locala.

Ei bine, aici se opreste orice descriere in cuvinte puternice a personajului incriminat.

Apoi, ziaristul continua mentionand ca nici vorba de asa ceva, ci, din contra, este vorba despre un politist local, „sot de procuror si ginere de militian” si „asta ar explica tupeul si nesimtirea, inclusiv existenta banilor pentru achizitionarea masinii” soferului. Atat despre cei doi.

Ghiciti ce se intampla mai departe!

Soferul care parcheaza pe X-ul mare vopsit pe drum (vazut si din elicopter), face plangere la politie, tot el!, ca ar fi fost defaimat.

Politia municipala il cheama pe ziarist si ii transmite ca personajul doreste sa i se ceara scuze public si lui, siiiii SOTIEI lezate! Ce ziceti? Bat palma baietii? Evident, nu.

Drept urmare, politia aplica o lege. O amenda de 1000 de lei pentru ca redactorul-sef „a publicat un articol care, prin folosirea unui limbaj trivial, dominat de expresii jignitoare la adresa doamnei procuror Boca Luminita si sotul acesteia – functionar public in cadrul Primariei Cluj-Napoca, a fost lezata onoarea acestora si a institutiilor publice in care isi desfasoara activitatea.” (extras din procesul-verbal)

CONDITIA SINE QUA NON A ONOAREI

In concluzie, o parcare ilegala a dus la innoroirea onoarei Primariei si a DNA. Dar nu direct, ci exact pe dos. Asa cum e de multe ori la noi. Pe dos.

Presupunand ca institutiile acestea au onoare… cand un angajat al Politiei Locale parcheaza ilegal, ce onoare sa mai acorzi institutiei? Institutia nu e o cladire. Institutia inseamna oamenii ei, comportamentul si atitudinea lor. Nu placa de pe frontispiciu. Dar DNA? De ce s-a simtit jignita?

Iar despre doamna, ce sa zic? Onoarea dumneaei a fost lezata cum? Limbaj trivial la adresa ei? Unde? O fi jignitor sa fii sotia politistului local? Ca eu altceva nu inteleg din moment ce, in articol, despre doamna nu s-a pronuntat vreun alt cuvant, decat ca e soata sotului.

Si mai limpede: ca sa iti pierzi onoarea, mai intai trebuie sa o ai.  

Respectul se castiga. Se ofera din oficiu, dar se va pierde in instanta. Ca asa o amenda nu se poate sa nu fie contestata.

CRITICI VOI, CU FLORI DEȘARTE

Iar voi, cei care cititi, aveti grija cum si ce comentati la acest articol, ca poate va treziti si voi cu o amenda! 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *