Clujul e un oraș murdar, un oraș prost administrat, un oraș cu poduri care cad, cu drumuri mereu sparte, cu un Centru ca o periferie – plin de shaormerii și de second-hand-uri, cu periferii ca niște ghetouri. Clujul este și Pata Rât, este și parkingurile care nu sunt, e și stadionul Cluj Arena, care arată bine (doar pe dinafară), dar care e falimentar, este și Someșul sugrumat de alge, de pet-uri, de mizerii de la o albie la alta, Clujul înseamnă și străzi neasfaltate și ulițe pe care romii umblă cu căruțele, orașul nostru include și treptele sparte ale Cetățuii și pasajul plin de rahați de la Gară și Piața Gării ce abundă de prostituate și de boschetari, are în componență și Gara Mică, transformată în veceu public, iar exemplele ar putea continua, mult și bine!
Clujul e murdar nu doar fizic, ci și sufletește. În istoria relativ recentă a urbei am avut un primar și un președinte de Consiliu Județean, arestați pentru acte de corupție. Avem un președinte de Consiliu Județean care și-a construit un bloc între case și, pentru că nu i-au ajuns cele 12 etaje autorizate, a mai făcut încă două, fără autorizație! Reautorizate, bineînțeles, mai apoi, prin grija aparatului de specialitate al Primăriei tovarășe și prietene! Avem un primar expert în demagogie, care a avansat electoral în inima clujenilor dând cep la butoiul cu bere, mânuind coasa și tăind salarii și pensii. Ce a tăiat însă nu a contat, importantă a fost mereu doar demonstrația că e din popor! Desigur, că a lăsat Clujul, mai ales în cartiere, în același stadiu de dezvoltare în care orașul a prins căderea comunismului, nu se cade să mai amintim, pentru că am fi hateri!
Iubitorii Clujului sunt mereu aceia care-i iubesc și-i ignoră mizeria, iar haterii sunt cei care i-o critică.
Dar cine sunt, de fapt, adevărații hateri?
O boală ignorată și netratată la timp poate însemna doar suferință, agonie și, în cele din urmă, moarte. Un clujean care, în mijlocul gunoiului stradal stând, afirmă că orașul său e curat, îi întreține doar mizeria! Creează un standard de „curățenie”, care mai apoi se menține. De ce și-ar da silința cei care conduc orașul să îl transforme într-unul mai curat, dacă clujenii și așa, murdar fiind, consideră Clujul impecabil?
Adulatorul convins că Emil Boc a făcut multe, că e cel mai bun primar, este cel care creează condițiile necesare pentru ca podurile care stau să cadă să nu se repare sau, atunci când se repară câte unul, lucrările să dureze triplu față de cât ar fi normal. De ce? Pentru că primarul, cel care, în percepția publică, a făcut multe, consideră că nu e nicio grabă, fiindcă el știe că oamenii au credința că a făcut deja foarte multe și că multe va mai face! În timp. În foarte mult timp.
Clujeanul care stă bară la bară, zeci de minute, prin oraș, care își rupe mașina prin cartiere în gropi infernale sau pe drumuri neasfaltate, dar care afirmă că totuși s-a mai asfaltat și Centrul arată bine, mai bine decât în alte orașe, este cel care întreține gropile prin atitudinea sa care urlă a: „e bine și-așa!”
Celor care, de sărăcie, li se pare grozav să își cumpere țoale purtate înainte de 3 familii la rând, cei a căror gură salivează după o shaorma și care consideră, în consecință, că Centrul e minunat pentru că le oferă toate facilitățile necesare satisfacerii nevoilor lor outletshaormerești, toți aceștia condamnă buricul târgului de 5 stele la cel mult o stea. Chiar și aceea, căzătoare!
Toți cei care, prin votul lor, le dau mereu puterea unor neoameni care, mai apoi, târăsc orașul ca melcul prin istorie, în timp ce ei, politrucii, cu celeritate, se îndestulează pe sine, își îmbogățesc firmele de casă sau acoliții, pe spinarea clujenilor, toți clujenii care, fără a sta prea mult pe gânduri, doar pe bază de umori personale, îi votează pe corupții țărănuși simpatici de care am avut parte în ultimele două decenii, toți sunt niște hateri!
Hateri nu sunt cei care critică argumentat problemele orașului, pentru că primul pas spre vindecarea unei maladii este conștientizarea ei. Hateri sunt aceia care iubesc și întrețin boala. Hateri sunt cei care urlă ca arși, atunci când cineva, oricine, arată urâțeniile Clujului, pentru că acești hateri, îmbrăcați în blănuri fițoase de oițe iubitoare, idolatrizează urâțenia, care nu le place totuși să fie pusă pe tapet!
Hateri sunt și cei care consideră că Untold e bun pentru oraș, pentru că mii sau zeci de mii de oameni, terorizați de festivalul care le invadează liniștea casei, nu contează! Hateri sunt și cei care, atunci când cineva exprimă o opinie diferită de a lor (cum este și cea de față), îl invită imediat pe individ în orașul mamii lui, să plece din Cluj, dacă nu-i convine! Haterul este intolerant și față de opiniile altora, și față de biserică, și față de gay, și față de unguri, și de țigani, el urăște tot, dar iubește, cu ardoare, Clujul!
Adevărații hateri sunt aceia care îi consideră hateri pe toți cei care spun adevărul, fără ochelari de cal, pe toți cei care au o altă opinie decât manipularea inoculată demagogic și electoral, conform căreia trăim în cel mai minunat oraș din țară, într-unul în care tot ce-i bun e foarte bun, dar în care și ce-i rău e cât de cât bun! Hater e cel care te înjură atunci când spui adevăruri supărătoare, adevărurile care ar putea fi primul pas spre vindecarea acestui oraș. Dacă ar fi acceptate.
Adevărații hateri ai Clujului sunt cei care îl iubesc fără discernământ. Una e să-ți iubești orașul necondiționat și alta e să nu mai poți discerne mizeria de curățenie – morală sau fizică (uneori, adevărații hateri put și în tramvai!).
Adevărații hateri sunt cei care îi legitimează, prin „iubirea” lor, pe și mai adevărații hateri din fruntea orașului, să ducă Clujul, pas cu pas, spre un blocaj din care ne va fi foarte greu – spre imposibil – să mai ieșim, peste 10-20 de ani, când gunoaiele ne vor ajunge până peste cap, când traficul infernal va bloca total Clujul, când blocurile-turn (cu și fără autorizație) ne vor face în case o umbră permanentă, când doar umbra va mai rămâne din ce a fost acest oraș, care va mai trăi, mândru, doar din orgolii și din amintiri!
Adevărații hateri ai Clujului nu suntem noi, cei care îl critică, sunteți voi, cei care îi iubiți și întrețineți, complici, caracterul mizer! Dar spor la înjurat „haterii”, dragi iubitori – fără discernământ – ai orașului!