Actorul Dan Chiorean oferă o perspectivă sufletească asupra celui mai longeviv spectacol al Teatrului Național Cluj: „Zbor deasupra unui cuib de cuci”

Joi, 22 decembrie, la Teatrul Național Cluj-Napoca va fi sărbătorit majoratul celui mai longeviv spectacol din repertoriul de după Revoluție, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, care împlinește în aceste zile 18 ani de la premiera care a avut loc în data de 27 decembrie 1998. De atunci și până acum, acest spectacol a continuat să fie șlefuit și pus în scenă, cu diverse distribuții, jucându-se mereu cu sala plină.

Dacă o mare parte din actorii distribuției originare se află și astăzi pe scenă, Cristina Pardanschi în Sora Ratched, Dragoș Pop în Șeful Bromden, Dan Chiorean în Billy Bibbit, Petre Băcioiu în Dale Harding și Sorin Misirianțu în doctor Spivey, au mai venit, pe rând, și actori tineri, care au înlocuit vechea gardă: Cătălin Herlo (Scanlon), Ruslan Bârlea (Chestwick), Adrian Cucu (Martini), Silvius Iorga (Ruckly), Diana Buluga (Sora Flinn), Patricia Brad (Candy Star), Adriana Băilescu (Sandra), Matei Rotaru (Infirmierul Warren), Emanuel Petran (Infirmierul Williams), Radu Lărgeanu (Ellis) și Cătălin Codreanu (Matterson). Răzvrătitul McMurphy, interpretat inițial de Dorin Andone, a fost preluat de Ionuț Caras. Regia spectacolului poartă semnătura lui Marius Oltean, iar scenografia, arh. Horațiu Mihaiu.

La această reprezentație aniversară, Naționalul clujean le-a pregătit o surpriză spectatorilor săi fideli, care în rolul principal îi vor putea urmări, în alternanță, atât pe Dorin Andone, cât și pe Ionuț Caras, iar în rolul Martini, atât pe Ioan Isaiu, cât și pe Adrian Cucu. 

În mod excepțional, imediat după reprezentație, publicul care va dori să afle mai multe despre povestea acestui spectacol va fi invitat să rămână în sală pentru o  discuție cu actorii.

O perspectivă sufletească asupra celui mai longeviv spectacol al Teatrului Național Cluj

Dan Chiorean, titularul rolului Billy Bybbit încă de la data premierei, ne-a oferit o perspectivă sufletească asupra acestui spectacol care i-a însoțit aproape întreaga carieră. Actorul a explicat pentru cititorii Ziar de Cluj geneza acestui spectacol, evoluția sa în timp și caracterul său mereu actual, dar și aspectele emoționale, de culise, din spatele acestei reprezentații care, de aproape două decenii, încântă publicul clujean:

„În urmă cu 18 ani, în data de 27 decembrie, a avut loc premiera spectacolului «Zbor deasupra unui cuib de cuci», în regia lui Marius Olteanu, care a fost actor al Teatrului Național din Cluj, după care a devenit regizor și s-a reîntors în Cluj după câțiva ani și a montat spectacolul acesta, într-o perioadă în care era director al TNC Dorel Vișan, care nu întâmplător a pus pe 27 decembrie premiera, pentru că nu a avut încredere în spectacolul acesta, care era cumva copilul vitreg, oaia neagră. Dar a fost sala arhiplină! De regulă, noi nu suntem ca cei de la Operă, în seara de Revelion, sau cu o seară înainte, să avem spectacole. Și așa a fost programat, pe 27, mizându-se pe faptul că nu o să vină nimeni. Dar a fost sala arhiplină și așa s-a jucat timp de 18 ani, cu câteva pauze, de câte un an, un an și jumătate. Au fost momente când se vindeau cu o săptămână înainte biletele. 

E un spectacol care mie personal – și nu numai mie – îmi e foarte drag, din perspectiva rolului Billy Bybbit, care m-a marcat în sens pozitiv – foarte rar i se întâmplă unui actor să joace un personaj care să dureze atâta timp, pentru că, în general, joci două-trei stagiuni, patru, și gata!, te desparți de personaj. 

Replicile au evoluat odată cu actorii

E o replică a lui McMurphy care îi spune lui Candy Starr: «Uite, vezi, el e Billy Bybbit, are 26 de ani și încă e virgin!» Aceasta era replica originală. Și, cu trecerea timpului, vorba aia, mai apare un rid, mai apar semnele trecerii timpului, și i-am spus lui Andone: «Măi, Dorine, zi și tu acolo, te rog frumos: „Are 30 de ani și e încă virgin!”» După aceea, «36 de ani și încă e virgin!» Ei bine, am ajuns până la varianta: «Are o vârstă și e virgin!» Aceasta, vizavi de replici și de felul în care se corelează în timp imaginea cu vârsta. 

Ca și construcție a personajului e foarte interesant ca un actor să joace un rol pe o durată atât de lungă! Sunt tot felul de transformări, șlefuiești rolul și spectacolul și se schimbă vremurile și uite ce interesant că, deși au trecut atâția ani, e atât de actual spectacolul acesta! Ce îl face actual? Chestia aceasta cu sistemul… nici nu știi, la un moment dat, care sunt nebunii! Cei din salon, sau cei de pe străzi? Ca să nu zic: cei din Guvern sau din Parlament! Poate că sunt mai normali cei din salon decât cei din Guvern sau din Parlament! De-asta spun că piesa este extraordinar de actuală, cu toate schimbările acestea și nevoia de a avea un lider, dar nu în sensul de tătuc, în sensul sovietic. McMurphy coagulează tot ce se întâmplă în jurul lui și face ca lucrurile să se miște, creierul să gândească, și noi cam avem nevoie de lideri adevărați de genul acesta!

Actorii își vor preda ștafeta unul altuia, în văzul publicului

Pentru spectacolul acesta, «Zbor deasupra unui cuib de cuci», acum, că împlinește 18 ani, ne-am gândit la o formulă inedită, în sensul în care va juca Dorin Andone, cel care a jucat de la premieră McMurphy, și Ioan Isaiu, care a jucat de la premieră Martini. Acum rolul lui McMurphy e interpretat de Ionuț Caras, iar Martini e jucat de Adrian Cucu – în ultimii 8 ani s-a schimbat distribuția – și în cadrul reprezentației din 22 decembrie vor fi anumite scene în care intră Dorin Andone, el joacă rolul McMurphy și, la un moment dat, toate personajele din scenă vor îngheța, se va stinge lumina și va fi în lumina reflectorului doar Andone care îl va întâmpina pe noul actor care va juca rolul McMurphy; totul se va desfășura la vedere, în fața publicului, actorii își vor preda ștafeta unul altuia. 

Spectatorii vor înțelege ce se petrece pe scenă pentru că, să nu se creeze confuzie, înainte de spectacol se va ține un speech și se va explica faptul că spectacolul împlinește 18 ani, că e major acum și poate să meargă la băut și la femei ș.a.m.d.! Și astfel, publicul nu va fi derutat. În plus, eu mai mizez pe ceva: spectacolul acesta are un public al lui, care a mai văzut piesa, și vor fi în sală mulți spectatori, mai ales acum, cărora le era dor de «Zbor deasupra unui cuib de cuci» și știu cine a jucat înainte și cine joacă acum. Și e și un moment puțin mai trist, pentru că spectacolul acesta are o istorie… ca în viață! Mă uitam la pozele din '98, unde jucau actori care, din păcate, acum joacă în altă parte, acolo, sus, într-o altă distribuție… S-au dus în Rai și e trist să vezi că mulți nu mai sunt, din distribuția inițială. Au mai jucat Paul Basarab, Bucur Stan, Gelu Ivașcu, niște actori extraordinar de buni! Spectacolul are o încărcătură sentimentală aparte și se întâmplă rar ca un spectacol să facă istorie! Piesele fac succes, fac încasări, dar foarte puține fac istorie! 

Fiecare personaj este unul principal

Americanii știu să scrie teatru și scenarii de film, iar scenariul acesta este atât de bine făcut, cu personaje clare și dialoguri! Rar se mai întâmplă să mai apară o piesă cu multe personaje,  în care, culmea, fiecare personaj să devină personaj principal! În opinia mea, nu există roluri mari sau mici, există numai actori mari sau mici. Toți actorii care au jucat în spectacolul acesta, care aveau roluri mici, simțeau că sunt în roluri principale, însă nu doar simțeau, așa și era! Așa e construit spectacolul, începând de la scenariu și terminând cu regia. Marius Oltean a știut să înțeleagă și să citească bine spectacolul și să îl prezinte publicului! Iar în ceea ce mă privește pe mine, fiindu-mi foarte drag spectacolul, am știut să-l conserv! Am avut grijă de el, începând de la decor, am umblat mult și m-am ocupat, lucruri pe care nu trebuie să le știe publicul, cum se întreține…! Greu se întreține, ca și un copil, se întreține și se crește greu un spectacol! 

Un spectacol care a primit Oscarul din partea publicului!

Spectacolul e unul conceput fără pretenția de a ne apuca să ne scărpinăm cu mâna dreaptă în partea stângă, e un spectacol așa cum îmi place mie: viață, relații, plângi și râzi! Asta e, de fapt, în opinia mea, viața! Și se termină adevărat! Eu sunt un pesimist, nu sunt un optimist, așa că se termină adevărat. Și, nu întâmplător, colegul meu, Jack Nicholson, a luat Oscarul pentru cel mai bun actor în «Zbor deasupra unui cuib de cuci»! Noi luăm Oscarul de la public! Când văd că sala e plină, acela este Oscarul nostru! 

După spectacol, vom rămâne în scenă și vom sta de vorbă cu publicul! Mie îmi place mult ideea aceasta, să stăm să povestim cu publicul, pentru că altfel plecăm acasă și la revedere! Ei bine, acum mai stăm și noi de vorbă și sunt convins că vor fi în sală destui spectatori care au văzut spectacolul și la începuturi, în Cretacic, care l-au văzut și cu distribuția cu Andone și cu distribuția cu Ionuț Caras!”

Foto: Nicu Cherciu, Teatrul Național Cluj

Adauga comentariu