12 oameni furioși și mediocri la Teatrul Național Cluj

Ultima premieră a Teatrului Național Cluj, "12 oameni furioși”, e un spectacol simpatic, fără prea mari pretenții, dar nici demn de critică.

Subiectul e simplu: 12 jurați trebuie să decidă soarta unui tânăr judecat pentru că și-ar fi ucis tatăl. Votul trebuie să fie unanim și, dacă inițial e de 11 la 1 în favoarea condamnării acuzatului, unul câte unul jurații se răzgândesc, pentru ca în final tânărul să fie considerat nevinovat.

Ei reiau, rând pe rând, detaliile procesului, și, dacă la început sunt grăbiți să voteze și să scape cât mai repede de această îndatorire, ce nu-i face plăcere niciunuia, pe parcurs fac reconstituiri, revăd probele și înșiră în fața spectatorului o întreagă cazuistică, pe alocuri presărată cu replici ușor amuzante.

Scenografia e la această piesă poate chiar mai bine realizată decât scenariul, conferind o atmosferă aparte, de sală de judecată din alte vremuri, cu o pardoseală alb-negru, ca o tablă de șah, cu o încăpere construită în cele mai mici detalii, cu pereți și ferestre reale, pe care în mod real plouă, cu lustre cu ventilator ce atârnă dintr-un tavan imaginar, cu mese și cu scaune palpabile, deci o scenografie cvasi-completă, și nu doar sugerată, cum am fost de multe ori obișnuiți la Teatrul Național.

Actorii, pentru cei duși mai des pe la Teatru, cum sunt și eu, nu vă vor oferi în această piesă nicio surpriză de interpretare, putând fi recunoscuți ușor cu gesturile teatrale specifice fiecăruia, cu inflexiunile lor de voce tipice, cu expresiile corporale caracteristice. Nu se reinventează niciunul în rolurile primite în acest spectacol, ci sunt perfect egali cu sine, cu sinele din reprezentațiile trecute.

Sala a fost plină de tineri, unora spectacolul le-a mai stârnit uneori, rar, și râsul, alții au privit atenți până la final, unii cu plictis, alții cu încântare. Oricum, după heblu-ul de încheiere a spectacolului, publicul nu a mai așteptat să se facă lumină, că a și izbucnit în aplauze puternice și zgomotoase.

Dacă sunteți pasionați, sau măcar interesați de subiectul reprezentației, care e un fel de Big Brother - o oră și un pic din travaliul unor jurați, atunci merită să alegeți această piesă, un spectacol de replici, mai puțin de altceva. Jumătate de piesă se joacă stând la masă și discutând, în rest, protagoniștii se agită puțin în picioare, sau stau așezați pe scaune sau la ferestre, privind în gol. Dacă nu vă interesează acest tip de subiect, atunci monotonia vizuală a spectacolului vă va plictisi cu siguranță și nu vi-l recomand.

"12 oameni furioși” nu e, așadar, o ratare teatrală zgomotoasă, dar nu e nici o expresie a geniului teatral. E, mai degrabă, o dulce mediocritate scenică, oarecum simpatică, urmăribilă, o piesă la care e de mers o dată, dar, la care, eu cel puțin, nu o să mai revin.

Comentarii

al.todoran

02.03.2015 13:25

Sefu', daca est dus la teatru (ceea ce nu cred ca cazul), la film sigur nu esti. Exista doua versiuni cinematografice ale acestui subiect care este un studiu de caz standard in teoria negocierii: unul cu Henri Fonda, al doilea cu Jack Lemmon. Nu le-ai vazut, dar nici nu ai inteles nimic din piesa.

Felix

12.12.2015 11:39

Plus versiunea Mihalkov

Veronica

02.03.2015 14:08

Să înțeleg: care ar fi piesele de teatru pe care nu le-ai considera mediocre? Una măcar. Opiniile pe care le exprimi nu sunt foarte echilibrate, cu toate că sunt oarecum argumentate, I'll give you that. Nu se simte firul roșu al recenziei, iar concluziile nu se armonizează cu argumentele punctate.

Florin M.

02.03.2015 19:22

De ce numai una, când sunt atâtea? Artă, Cerere în căsătorie, Cântăreața cheală, Bolnavul închipuit, Cutia Pandorei, Elling, Trilogia Aureliu Manea, Ce nemaipomenită aiureală! și altele. Vă mai spun?

pop

02.03.2015 14:16

aseara am fost la Livada cu visini! slab, foarte slab.

Laura

02.03.2015 19:15

Reprezentatia a fost de exceptie. Cei care iubim teatrul clujean venim cu drag la spectacole, tocmai pentru gesturile teatrale specifice fiecărui actor, cu inflexiunile lor de voce tipice, cu expresiile corporale caracteristice. Pacat ca nu puteti aprecia teatrul clujean la adevarata lui valoare. Va sugerez sa mergeti mai mult la filme la mall, si mai putin la teatru, daca tot vi se pare mediocru. 

Mihaela

03.03.2015 16:47

Da, se observa gesturile tipice ale ficarui actor, pe care le regasesti in multe din rolurile lui. Da, poate fi repetitiv si as intelege de ce pe unii i-ar deranja. Dar pana la urma, asta face diferenta intre 2 reprezentatii ale aceleiasi piese, intre o piesa de teatru si filmul ce-i sta ca inspiratie. (Si sa fim seriosi, toti actorii, fie de teatru, fie de film, au unele gesturi si accente pe care le insereaza in personajele jucate)Actiunea si scenografiea, daca ati vazut filmul - pana la urma piesa este bazata pe film pe partea vizuala, nu doar pe piesa scrisa de Reginal Rose - sunt foarte fidele "originalului". Interactiunea dintre personaje, tensiunile, miscarea scenica.. din punctul meu de vedere, reprezentatia oferita de actorii Teatrului din Cluj a fost un real succes si o recomand din toata inima.Si poate o sugestie, daca nu puteti face o recenzie fara a detalia prea mult actiunea piesei si, indeosebi, finalul, puneti un "SPOILER" mare la inceputul articolului. De asemenea, agresivitatea limbajului e degeaba.

Adauga comentariu