Editorial

Ziar de Cluj inseamna mult mai mult decat se vede pe monitoare

Ziar de Cluj e locul ala in care razi pana ramai fara aer. Si cand crezi ca poti sa sufli din nou, cineva vine cu o completare la gluma precedenta care te face sa-ti curga lacrimile. La Ziar de Cluj se vine cu drag la serviciu chiar si lunea – e locul in care, de cele mai multe ori, nu simti ca lucrezi ca sa-ti platesti chiria, ci ca faci ceea ce-ti place.

 

Dar la Ziar de Cluj se munceste enorm. Redactia noastra inseamna mai mult decat vedeti voi pe monitoarele caculatoarelor, iar asta se vede in munca pe care o facem in fiecare zi. Noi ne ajutam intre noi, pentru ca la finalul zilei sa putem zice ca am dat tot ce am avut mai bun. Noi ramanem la birou peste program doar ca sa ne asiguram ca am scris un text bun, de care sa fim mandri; mergem pe teren si punem intrebari, nu ne sprijinim de agende. Asa am ajuns sa colindam Clujul in cele mai urate si mai periculoase cotloane ale lui; dar macar ne-am intors cu un subiect inedit. Noi scriem reportaje despre oameni pe care multi nici macar nu ii vad pe strada. Ajutam sarmani, organizam campanii, strangem mancare, haine si jucarii pentru nevoiasi. Luam catei bolnavi de pe strada, ii ingrijim si le gasim familii adevarate. Si nu facem asta printr-un like si share.

 

Noi facem pariuri pe cele mai infime sume si ne tinem de cuvant, oricat de grea ar fi provocarea. Impartim tigarile, mancarea si banii de taxi. Si ne aparam unul pe altul, pentru ca asta fac adevaratii colegi, nu-i asa? Doar ca la noi nu e niciodata o obligatie. Si cand ne suparam, urlam. Ne certam din cele mai puerile subiecte, motiv pentru care intr-o zi, ca sa calmeze spiritele, in redactie au fost cumparate trei paini calde. Inca radem cand ne aducem aminte de ziua aia si proabil o sa radem pe tema asta multi ani de-acum incolo.

 

Munca la Ziar de Cluj e insa o loterie – niciodata nu stii cum o sa fie ziua, chiar dupa ce subiectele au fost stabilite deja la sedinta. Perspectivele se schimba, subiectul se transforma, rezultatul poate sa fie altul decat cel scontat de dimineata. Si de multe ori asta se si intampla. Dar la Ziar de Cluj ne aparam subiectul, chiar daca asta inseamna telefoane trantite in nas, certuri neanticipate si pe Liviu Alexa suflandu-ti in ceafa: “mai ai?!?”.

 

In doi ani de Ziar de Cluj am ajuns de la zero la zeci de mii de cititori zilnic. Am cunoscut sute de oameni frumosi, nebuni, interesanti. Am fost injurati, scuipati, laudati si iubiti. Am si plans in cele mai nepotrivite momente, pentru ca povestea omului din fata mea parea prea trista ca sa fie adevarata. Poate cel mai fain sentiment din lume, care cantareste mai mult decat salariul pe un an intreg, e momentul ala in care un om despre care ai scris te suna sau te intalneste pe strada si-ti spune ca ce ai facut tu printr-un singur material i-a schimbat intreaga viata. Din fericire, tot la Ziar de Cluj am invatat asta.

 

In doi ani de Ziar de Cluj am ras mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata. Si am muncit si mai mult. Si daca voi, cei care ne cunoasteti deja de doi ani, n-ati inteles inca asta, poate ar trebui sa treceti pe la redactie. Avem intotdeauna cafea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *