Editorial

Vasile Iohannis

Klaus Iohannis e politician. Nu trebuie să uităm niciodată asta. Şi, ca orice politician, este foarte sensibil la orice atingere a imaginii sale, dar şi la scăderi de notorietate.

La doi ani de la alegerea sa, răstimp în care a fost ironizat în fel şi chip pentru muţenie, nervi, bâlbâieli instituţionale, încetinimea reacţiilor, Preşedintele pare să se treazească: face conferinţe de presă, face conferinţe de presă ad-hoc, se implică şerpeşte în problema Kovesi vorbind despre acest subiect fierbinte, ba chiar turnând gaz pe scandal şi vizitând universitatea unde Laura şi-a dat doctoratul, atacă frontal problema Cioloş, face întâlniri secrete cu oameni de afaceri dispuşi să conducă PNL.

E clar că Iohannis nu îşi poate permite să stea un ciclu electoral degeaba sau să mai stea, ca şi până acum, fără un premier cu care să schimbe mingi, fără un guvern politic condus de un om compatibil cu el.

Şi asta face Klaus Iohannis acum. Caută.

A luat-o cu frumosul în ceea ce priveşte peţitul lui Cioloş. Apropouri subtile. Cioloş, ca fata mare la măritat, nu şi nu, că o doare.

Iohannis a apăsat pe cuvinte:

„Dacian Cioloş ar putea să-şi continue foarte bine proiectele importante dacă, acum când ecuaţia este încă incertă, îşi declară intenţiile de viitor”.

Şi are dreptate Iohannis. Politică românească e un bordel. Să zică acum domnul Cioloş dacă mai vrea să rămână virgin politic, cum a fost la Bruxelles, unde ţinea cu penseta problema, sau vrea să pună mâna pe baluba şi să se apuce de marile proiecte.

Iar Cioloş n-a ezitat să reîntareasca faptul că NU doreşte să se implice politic decât, poate, desigur, după alegeri.

După alegeri, cum iarăşi bine spune nea Iohannis, nu prea mai contează. Şi, din nou, are dreptate. Dreapta românească nu are timp de sclifosiţi, are nevoie de un om de acţiune.

PNL are nevoie de un om care ACUM să intre la bătaie, orele fiind târzii orişicum. E foarte convenabil să stai şi să aştepţi, mâncând popcorn, finalul din Game of Thrones-ul românesc.

Dacă PSD bate tot, o să zici că te întorci la Bruxelles şi că ţi-ai făcut datoria pentru ţară. Dacă bate PNL, crezi că musai te vei întoarce la Victoria călare pe un inorog alb, ca şi cum ţi s-ar cuveni postura.

Iar Iohannis nu e fraier. Şi se va reorienta.

Va căuta un alt premier. Şi, de data asta, nu-l va căuta privind spre dreapta, ci spre stânga sa, acolo unde stă un alt tehnocrat, Vasile Dâncu. Blablabla, da, Dâncu e omul PSD, ştiu ce o să îmi ziceţi. Dar eu va întreb: oare mai e omul PSD? Oare PSD mai e partidul care să îl vrea pe Dâncu?

Vasile Dâncu e ieşit de ani buni din PSD. Da, e numit cu mantă politică, dar e afară din PSD de mult. În ultimii ani, şi-a construit o imagine extrem de interesantă: un om al ideilor moderne, un profesor ce nu vrea să renunţe la catedră, dar face şi lucruri pentru ţară, un patriot discret, un om al tuturor cercurilor de putere (şi când spun asta nu mă refer că le-ar aparţine, ci că beneficiază de multe respect în toate mediile), un om care nu se bagă în rahaturi. Din aceste puncte de vedere, cred că Vasile Dâncu are o imagine mai valoroasă că a lui Cioloş.

Ba chiar cred că Dâncu e mai cu picioarele pe pământ decât Cioloş, cunoaşte România reală. Nu e destul pentru mine ca cetăţean să îl văd pe Cioloş pupând în bot o mioară sau dând mâna cu un ţăran sau călătorind la economic pe avion, exerciţii penibile de PR, mă interesează că, în acest an, Dacian Cioloş a vorbit foarte puţin despre România reală, despre problemele acestei ţări, despre problemele noastre.

Din acest punct de vedere, al experienţelor, al revenirii la rădăcini, Dâncu e superior.

În fine, asta e paradoxul pe care vreau să îl remarc, că Vasile Dâncu poate deveni oricând opţiunea de tehnocrat a lui Iohannis. Şi chiar eliberarea Preşedintelui din situaţia complicată în care PSD va rupe tot la alegeri, când el, Preşedintele, va avea nevoie de o ieşire super onorabilă.

Iohannis e dispus să joace foarte dur în următoarele două luni. Îl doare la bască de consecinţe, mai are muuulţi ani de mandat şi o poziţie extrem de confortabilă. Indiferent cât de bleg îl vedem noi, în mod superficial, el este un jucător de şah care e în stare să dea drumul la aragaz în bucătărie şi să îi adoarmă pe oponenţi cu monoxid având o mască în buzunar.

Fiindcă în iarna asta, nu numai PNL şi PSD îşi joacă viitorul. În iarna asta, se joacă şi viitorul lui în ceea ce priveşte şansele sale pentru al doilea mandat la Cotroceni.

Winter is coming.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *