Editorial

V-am avertizat că e plin Codul Penal de “voință politică”

Doar ce scriam acum vreo două zile: “Partidele funcționează și ele cu bani – care generează, din lipsa transparenței surselor de finanțare, trafic de influență. Din acest punct de vedere trebuie să știți că partidele politice sunt principala sursă de corupție din România. “Ți-am dat” (în campanie), „dă-mi” (contracte, funcții, sinecuri economice) după ce ai câștigat – cam aceasta-i înțelegerea după care funcționează la ora actuală aceste partide. Decidenții partidelor „sponsorizează” cu funcții și posturi.”

Reținerea pentru o mită de 1 milion de euro a vice-guvernatorului BNR, Bogdan Olteanu, care de banii respectivi trebuia să traficheze influență pe lângă premierul Călin Popescu Tăriceanu, să-l numească în funcția de Guvernator al Deltei Dunării pe Liviu Mihaiu, angajatul lui Sorin Ovidiu Vîntu, vine să confirme ceea ce am afirmat.

Sunt nevoit să fac o paranteză, pentru că în dreptul lui Bogdan Olteanu trebuie să trec cuvântul “liberal” – doar PNL l-a susținut în așa-zisa carieră de politruc. Pentru a înțelege mai bine cam ce ne-a lovit după Decembrie 1989, o incursiune printre crengile arborelui genealogic al acestui individ nu ne strică. Bogdan Olteanu este nepotul Ghizelei Vass, o activistă stalinistă extrem de temută în regimul Gheorghiu-Dej și tovarășă de nădejde, cu privilegii intacte, sub Nea’ Ceașcă. Ghizela Vass a intrat în mișcarea comunistă încă din 1933, când partidul-marionetă al Moscovei activa în ilegalitate, sub îndrumarea NKVD, viitorul KGB. Ca activistă bolșevică, madam Bunica, a militat pentru “eliberarea” Basarabiei de sub „jugul burghezo-moșieresc românesc” și pentru „eliberarea românilor de sub jugul lui Iuliu Maniu și al Brătienilor”. Deci nu este de mirare că, după Decembrie 1989, vlăstarul uscat al uneia dintre fiicele Ghizelei Vass (Ecaterina, care s-a căsătorit cu Dănuț Florin Olteanu, fost secretar de partid la întreprinderea Tehnofina), a devenit mare lider “liberal”.

Ce nu vrem să vedem? Nu vrem să vedem că legile care s-au dat imediat după preluarea prin forță a puterii de la Clanul Ceaușescu de către Clanul Iliescu, au fost date nu în interesul României, ci în interesul personal al celor care s-au hotărât să-și însușească (să se împroprietărească) cu “bunul întregului popor”. Gașca care a preluat România post-decembristă și-a împărțit inclusiv “pluripartidismul” (s-au împrăștiat și au acaparat totul, au manipulat în interes personal Legile). Trebuie să vedeți România ca pe un zigurat pe ale cărui platforme superioare s-au cățărat acești indivizi folosindu-se de Legi ca de niște scări – scări pe care, după ce s-au folosit de ele, le-au retras, să nu cumva să mai încerce vreun “deștept” care nu face parte din gașcă să se cațere lângă ei, să le întineze nobilele idealuri ale jafului sistematizat (Capitalismul de Cumetrie).

Așa ne-am trezit cu un stat corupt, de tip mafiot (interlop), o justiție slabă, deprofesionalizată, niște așa-ziși capitaliști de fațadă, un grup de politicieni ce se tot rotesc pe la așa-zisa Putere – de 26 de ani cam aceiași -, precum și cu o gașcă majoritară de asistați sociali (pensionari și slujbași la stat), bine ștearsă mintal și educată către consumism, nu către producție. Gașca lui “n-am, îmi trebuie, dă-mi”! Gașca celor care stau la crâșmă cu apa până-n dinți și înjură Guvernul că nu le trimite Armata și Jandarmeria să le scoată bordeiele de sub viituri.

Așa s-a născut, de exemplu, Decretul lege nr.1 din 26 decembrie 1989, articolul 6, abroga legea participării cu părţi sociale a oamenilor muncii la avuţia naţională, cu restituirea sumelor depuse timp de 3 ani. Sumele au fost date salariaţilor în numai câteva luni. Rațiunile acestei “fieste” de tip Petre Roman au fost de natură electorală dar, mai ales economică. CFSN devenea “tătucul” iubitor și grijuliu pe care poporul român nu-l mai avusese din 1978-80 (ani în care Ceaușescu s-a hotărât să plătească datoriile României pe spinarea românilor, reducând consumul până la absurd), iar poporul a fost „eliberat” să-și astâmpere foamea de consum. Treziți cu bani “ușori” în buzunare, românii au făcut ce au știut mai bine: au cântat și au dansat – au alimentat consumismul. De acest lucru au profitat noi „oameni de afaceri”, cei care “și-au vândut televizorul color” pentru a dezvolta comerț din portbagajul Daciilor personale – un comerț fără vamă, fără taxe, fără accize. Şi aceştia, descurcăreţi, vor importa, în primele 3 luni din 1990: citrice de 232 milioane dolari, televizoare color de jumătate de miliard de dolari, salam unguresc, blugi turcești, cola, kiwi și fanta din Tombuctu Tobago șamd (alții, și mai descurcăreți, au recuperat creanțe ale Statului Român, fost socialist, de prin te miri ce țări – deh, informația face Puterea). Văzând atâta consum și atâta devalizare a avuției naționale – totul în ritm de “libertate, egalitate, fraternitate”, cum să nu exclame Silviu Brucan: “stupid peoples!”?

Apoi, Decretul lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, a abrogat legea cu privire la regimul juridic al terenurilor fără construcţii din perimetrul construibil al municipiilor şi oraşelor. Iată cum s-au trezit viitorii “imobiliari” cu căcălău de teren în intravilan și cu nici o lege care să reglementze situația acestuia. Proprietatea era “un moft” – așa declara președintele Ion Iliescu, deci nu se punea problema lui „restitutio in integrum” ci doar la „nu ne vindem Țara”, așa că: s-a dat drumul la încă o rundă de haleală din avuția publică. Cu această lege, s-a dat undă verde construcţiilor private din Bucureşti şi marile oraşe, din staţiuni și zone turistice. S-a dat undă verde celor care aveau câte un capăt de pășune în Cocomârla de Deal să facă schimb “legal” cu Statul și să obțină, la schimb, teren în intra-vilan. Normal, „Statul” avea o nevoie stringentă de terenul cu bălării din Cocomârla, drept pentru care l-a și evaluat la un preț “corect” de 10-20 de ori mai mare decât cel din intra-vilan. Prin urmare, despăgubirea a fost și ea pe măsură – adică “corectă”. S-a construit, rapid şi prost, fără nici un fel de logică şi, din închirieri sau vânzări, s-au făcut bani mulţi şi buni, legal chiar, cu ajutorul unui stat grijuliu cu favoriţii săi.

Șamd – sunt kilometri de texte de lege date în interes personal de această gașcă care împute mediul politica, social și economic cu abuzurile, lăcomia, aroganța, parvenitismul și stilul discreționar de a conduce.

Credeți că întâmplător au zis “pas” americanii la propunerea Bucureștiului ca NATO să constituie în Marea Neagră o flotilă formidabilă? Americanii fac apel la România (și Bulgaria) să se întărească din interior, prin combaterea corupției și prin dezvoltarea economică, abia apoi să vină să ceară protecție din exterior.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *