Deoarece (bine observat și punctat de către amicul @Cetățean), este neconstituțional să afirmi “întâi discutăm în interiorul partidului, nu ne spălăm rufele în public” – și acesta să-ți fie argumentul cu care motivezi excluderea unui membru de partid care și-a “permis” să critice public modul în care s-a făcut o campanie electorală și cât de dubios este cel care a făcut respectiva campanie electorală. Poate a ajuns la concluzia că numai prin exprimare publică i se mai poate auzi glasul – noi, cel puțin, i l-am auzit.
Pentru că, încă mai avem o Constituție care ne spune următoarele lucruri:
Art. 8:
(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.
(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.
Art. 40:
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.
Partidele, oricât și-ar dori șefii lor, nu sunt niște societăți secrete închise (șerpilieni, reptilieni, gorilieni, iluminați, masoni șamd) din care nu trebuie să “răsufle” “secrete” înspre societate, ci sunt expresia „pluralismului opiniilor politice” și a v”oinței politice a cetățenilor” care „s-au asociat” pentru a face partidul. Adevăr de care-i doare în fund pe toți cei care și-au făcut partide în România, continuând tradiția totalitaristă a bolșevismului după care funcționa Partidul Comunist Român (“cine nu este cu noi, este împotriva noastră”; “dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine, dai în câmpuri și ogoare, dai în clasa muncitoare”). La fel sunt și noii marxiști care ne-au fost livrați drept înnoire a clasei politice, salvaționiștii de la #UnițiSalivămRomânia! Noi i-am intuit corect, hipsterimea ipocrită, nu. Nu, că sunt chipul și asemănarea lipsei de educație pe care o au – li se pare că libertatea există, pentru că există ei și s-au născut cu ea, un bun dat, că nimeni nu-și permite să le-o încalce, să le-o ia.
În România, acum 27 de ani, au murit oameni pe stradă pentru libertate, dar nu am văzut nici un salvaționist pe stradă să bată măcar un pet de asfalt in memoriam.
Ei au impresia că libertatea se livrează la naștere, exact cum au impresia că, dacă-și cumpără mașină, locul de parcare e inclus în preț și pot parca unde-i taie nevoia „că au drepturi”. Noțiunea de îndatoriri nu există legat de drepturi – nu le-a fost livrată. Da, libertatea este un drept, dar există datoria de a te lupta pentru acest drept – în mod necondiționat.
Din această cauză (a lipsei de educație, sau a educației total greșite) habar nu au ce-i aceea libertate dincolo de impresii – altfel nu ar încerca să o impună în numele politicilor corecte. Libertatea nu se impune, ea ține de liberul arbitru și atât. Nici Dumnezeu nu-și permite să încalce liberul arbitru, dar și-o permit neo-marxiștii în numele noii “religii”: politicile corecte.
Revenind, există Legea 14/2003 care indică clar: “Partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Ele sunt persoane juridice de drept public.”
Excluderea din USR a președintelui Consiliului de Arbitraj pentru opinii exprimate împotriva unui simpatizant, cică “voluntar” (nici măcar membru de partid), un filo-putinist argmentat, pe față, cu dese drumuri la Moscova, ar trebui să le dea frisoane tuturor celor care și-au irosit votul pe această obscură și cu o ideologie incertă construcție politică, care ne-a vărsat în Parlament indivizi cu un CV la fel de obscur și de incert, majoritatea cu surse de finanțare extrem de dubioase.
În ceea ce privește argumentul “întâi discutăm în interiorul partidului, nu ne spălăm rufele în public”, acesta trebuie să dispară din comunicarea tuturor partidelor. Disciplina nu înseamnă omorârea dreptului de opinie și nici liniște de să se audă musca. În liniște, numai borfașii operează.
Având de a face cu un argument neconstituțional, avem obligația de a amenda fiecare derapaj de acest fel. Mai ales că partidele sunt vehiculele care-i duc pe acești indivizi în Parlament și la Guvernare, adică să binedispună de banii noștri. Iar când vorbim despre banii noștri, oricum transparența se impune. Tot legea o spune.