Pentru unii protestul se face cu talonului de pensie fluturat comparativ cu prețul medicamentelor compensate.
Pentru alții împotriva tăierii subvențiilor și a scoaterii din sistemul de asistență socială a falșilor asistați (de la orbii cu carnet de conducere, până la revoluționarii cu epoleți – vorba aia: “păcat, păcat, de sângele vărsat!”).
Restul vor pur și simplu haos, distrugere și absența legii. Că-i “cașto”, “kool” să-i “dai omor” unui „porc de jandarm”, să-i umfli fața unui cameraman, să-l întrebi “dacă-i e cald cu dinții în gură” și, răcorit, în drum spre casă, să spargi o vitrină să-i duci acasă la “tovarășa” ta, la “fata cu care ești în vorbe”, un „smartfon” sau “aiped”. În fond, vorbim despre generația de “dupe blocuri” care “ne face” – că nici BAC-ul nu mai au voie să-l fure. Că nu s-a îngrijit nimeni să le dea înapoi “profesionalele”, să le găsească un rost în viață, altul decât cel de “smardoi”.
Ei bine, aceștia sunt protestatarii de profesie, cei pe care i-am văzut cam din 2010, încoace, la toate protestele de stradă, fără discriminare, de la mucii vărsați în zăpadă în favoarea Uniunii Stalinist Leniniste, la amplele mișcări de susținere a “cetățeanului Calafat”, până la alungarea lui Victor Ponta după tragedia „Colectiv”.
Să nu le cereți să se gândească la consecințele politice sau efectele economice ale acțiunilor lor. Ce treabă au ei cu banii, cu economia, cu politicile? Sunt genul care trimit în Șparlament boschetari politici de-alde Dohotaru și Goțiu.
Meseria lor este să fie “indignații” de serviciu. Dacă nu au de ocupat vreun teren de joc, ocupă un carosabil. Distracția lor este să facă zaveră, să arate că au sânge-n instalație și cer în forță ceea ce cer, că niciodată nu sunt constanți, de la o zaveră la alta, în ceea ce cer. Cum ziceam, îi găsim agățați în toate protestele, fără să înțeleagă prea bine de ce protestează: de la siniciderea statului social pe care-l sugrumă alături de cerșetorii lui, furioși ca s-au micșorat pomenile, la tinerii frumoși care cer să se facă dreptate după tragedia “Colectiv”. Între proteste oricum uită de ce s-au dus pe acolo. De zici că se duc la protest cum ne duceam noi la discotecă.
Protestatarii ca și protestatarii – unii-s acolo pentru “distracție”, alții din disperare clară, cei mai mulți pentru interese personale, exploatând și manipulând suferința reală. Deranjanți sunt profitorii – cei care se cațără în politică exploatând indignarea și suferința altora. În anii 90, un Vadim Tudor, un Funar, un Frunda, un Marko Bella, s-au cățărat pe tricolor (fiecare pe al lui) pentru a-și face un trai simplu din datul din gură. În anii 2000, galeriile au băgat în viața politică bișnițari mai autentici – alde Becali, Dan Diaconescu în Direct șamd.
Acum vin corecții politici să ne dea curcubeie politice gen Nicușor Dan și compania (de la care aflăm că există USR de dreapta și USR de stânga – după politicieni schizofrenici, avem parte și de un partid doi în unul).
Votanții PSD au fost întotdeauna cu mișcarea „salvați rechinii”. Votanții USR moștenesc de la Cernea mișcarea „căsătoriți delfinii”. Dar pe Cernea tot PSD ni l-a dat.
Asta ca să înțelegeți de cu ne-am entuziasmat la Ziar de Cluj cu privire la mișcările de piață de săptămâna trecută.