Unii clujeni abuzează de Ambulanță pentru probleme rizibile, fără a se gândi la semenii lor aflați cu adevărat în situații medicale de urgență

Serviciul de Ambulanță din Cluj este al doilea cel mai solicitat din țară, după București, însă solicitările din partea clujenilor nu sunt întotdeauna justificate. Operatoarele 112 au primit apeluri chiar și din partea unor studente care solicitau Salvarea pentru dureri menstruale, oamenii sună pentru banale dureri de cap sau pentru febre în timpul zilei, când s-ar putea adresa medicului de familie.

Ambulanța este de multe ori folosită drept soluția medicală cea mai comodă și mai la îndemână: nu te poate refuza, e gratuită, îți vine acasă, te consultă personalul medical competent și primești rețetă! Singura problemă e că o ambulanță blocată la un nesimțit care s-a tăiat la un deget și nu vrea să se panseze singur este o ambulanță în minus disponibilă pentru a interveni în cazul unui accident rutier cu politraumatisme, al unui infarct sau AVC.

Doctorul Horia Simu, managerul Serviciului de Ambulanță Cluj, prezent ieri seară la emisiunea Urbano, la NCN, a explicat faptul că unii dintre concetățenii noștri abuzează cu nesimțire de Ambulanță, pentru că nu există un cadru legislativ prin care aceștia să poată fi refuzați sau sancționați:

„Pe 112 sunt tot felul de solicitări. Se solicită pentru durere de dinți, pentru dureri abdominale în faza menstruală pentru că, din păcate, tinerele fete nu au minima cultură necesară de la mame, ce să facă în situația respectivă. De la 21-22 de ani. Și, tipic, fata care pleacă de acasă este tânără studentă și nu mai știe ce să facă, pentru că nu a fost învățată acasă. Nu există o amendă, nu suntem organ represiv. Fiecare poate solicita pe 112. Există un protocol în care pui întrebări. Nu poți refuza niciun caz. Nu avem nicio legislație specifică să refuzi. Se pune în așteptare, se face când se poate, dar o mașină care se deplasează acolo, dacă în momentul respectiv îți trebuie pentru o urgență majoră? Și tu o ai la o durere mai simplă. (Decât să mergi la medicul de familie, să stai la coadă – n.r.) este mai comod să chemi Ambulanța, te alegi și cu o rețetă, avem și ambulanțele mici seara, de consultații la domiciliu. 

Urgențele majore sunt undeva până la 10-15%. Vorbim de urgențe majore înțelegând dureri toracice, gen infarct, angină pectorală, paralizie, accidentul vascular cerebral, accidentele de circulație, stopurile cardio-respiratorii, deci persoana inconștientă, locul public, care, din păcate, este o urgență. Din păcate, vă spun de ce: este o urgență majoră, nu înseamnă neapărat că locul public este urgența cea mai mare, dar este loc public, nu știi niciodată! Până la proba contrarie, o consideri urgență de grad zero. Te duci acolo, este persoana care stă în fața barului, este și ea un pic inconștientă, îl duci la spital, dar consumă o resursă și o mașină cu medic această «urgență majoră». 

Este nevoie de o educație a oamenilor: când să suni și când să nu suni pentru o ambulanță. Sunt care vin și de trei ori în două zile sau de două ori pe zi. Sunt pacienții cronici, de pildă bronșită cronică: da, este o problemă pentru el, un disconfort, nu poate respira! Dar, de multe ori se duc și îmi zic colegii asistenți: «Îi facem tratamentul injectabil, el deja știe: „Vă rog, faceți-mi tratamentul injectabil!”, cu cealaltă mână fumează! „Nu vreți la spital?” „Nu vreau! M-am plictisit de spitale, m-am plictisit să mă mai duc pe la cabinete!» Sunt și așa ceva! 

Este (nevoie de o lege – n.r.), în primul rând nu este definit foarte clar abuzul. Când abuzezi? Pentru că și acea persoană care fumează are, într-adevăr, bronșită cronică, deci are o problemă medicală! Are și el un drept să fie tratat, dacă nu mai poate respira cum trebuie.

(În ceea ce privește rezolvarea acestei probleme de mentalitate – n.r.) eu cred că ar trebui început totuși de la școli. Ar trebui un pic de educație școlară. Nu știu cum se face acum, dar înainte ne făcea acea minimă educație școlară: primul-ajutor, Crucea Roșie, concursurile respective care selectau niște elevi. Pornind de acolo. Numai așa! Informație există peste tot acum, avem informație tone, nefiltrată! (Care poate fi periculoasă – n.r.) pentru că uneori te bazezi pe o informație, sunt pacienți care se cred supermedici și care dau sfaturi vecinilor și care pot să facă mai mult rău. Am avut chiar și decese din cauza acestor «sfaturi».

Sună persoane în vârstă. Trebuie să mergi la ele! Sună pacienți cronic. Trebuie să mergi!  Dar sunt abuzuri de genul: «M-am tăiat la deget! Curge un pic de sânge!» Pune un pansament și vezi dacă se oprește! Și pe urmă mai suni o dată! «Nu, nu, eu nu fac nimic, vă rog să veniți!» Poate pe acestea trebuie lucrat. «Eu nu fac nimic, până nu veniți!» Și când ajungi acolo, e în fața televizorului, cu un suc, să nu zic altceva, nu mai are… «Aici m-am tăiat!» Ca un copil mic, care zice: «Uite, buba!»

Avem durerile precordiale, accidentele de circulație. Poate dacă ne-am gândi că oricare dintre noi poate fi într-una din situațiile acestea, ne-am gândi de mai multe ori înainte să sunăm la ambulanță!”


Adauga comentariu