Azi este 23 august.
Au trecut 30 de ani de la ultima defilare cu pancarte inscripționate cu litere mari din polistiren: „Te Slăvim Măreț Partid, Partid Slăvit Inima Țării” și „Să ne trăiești Iubit Conducător, Făuritor de Destine, Vrednic Cârmaci, Părinte al Națiunii”, cea despre care, un an mai târziu credeam că a fost ultima.
Mi-am subestimat poporul și nevoia sa de limbi între bucile generoase ale celor care pot să dea – indiferent de ce se dă: de la mititei, la slujbe, de la un fentat de coadă, la Justiție.
Pancartele și sloganele nu au dispărut, ci doar s-au transformat. Că mânuitorii de pancarte nu au dispărut, dar nici de odihnă n-au avut parte. Iar foamea de a mânui pancarta și sloganul pentru a-i zdrobi pe „cei care nu sunt cu noi, sunt împotriva noastră” nu s-a potolit, nici nu se va potoli vreodată. Și nici nevoia de Tătuc care să dea țâță nu s-a înțărcat. Suntem un neam de „n-am”, „îmi trebe”, „dă-mi”.
Așa că pancartele și sloganele s-au mânuit în numele lui „Iliescu-Apare, Soarele Răsare” pe spinarea celor care doreau ca „Boșorogii Fără Dinți Să Ajungă Președinți”.
Minerii au re-educat drogații.
IMeGheBe, a făcut ordine.
Fetele de la Apaca și-au fluturat chiloții, ca gest suprem al sacrificiului făcut pentru a spune NU „kentului” și „valutei”, odioasele simboluri ale odioșilor străini care veneau să cumpere o țară care nu era de vânzare. Nu, că era de dat.
Mineri, IMeGheBiști și fete de la Apaca găsim în portofoliul fiecărui partid din România. Iar „boșorogii fără dinți” sunt veșnicii dușmani ai celor care vor „O Țară Ca Afară” dar cu năravuri neaoșe.
Pupincurismul față de Iubitul Conducător, oricare ar fi fiind acela. Din fiecare comună, oraș, municipiu, în fiecare birouaș al fiecărei instituții a statului, ierahic superior, pe linie de partid aflat la Guvernare, avem un lanț întreg de buze țuguiate-n dosul Iubiților Conducători – aceasta este adevărata coloană vertebrală a națiunii.
Această frustrare este glanda veninului care alimenteaz disprețul și sincera ură față de opinia celorlați. „Nu-ți convine, cară-te!”, este noul „Arbeit Macht Frei!”
Defilările de 23 August, în cinstea Partidului Comunist Român (Făuritorul) și a lui Nicolae Ceaușescu (Tătucul) s-au mutat pe Facebook. Până la apariția rețelei, se defila cu sloganul și pancarta la secțiunea de comentarii ale ziarelor on-line.
Nevoia slogănarilor de a-și înmuia limbile cu care-și scriu sloganele pe pancarte în călimara dintre bucile Iubiților Conducători este aceeași: șuvoi de nestăvilit.
Căci, câte Partide și câți șefi de Instituții sunt, tot atâția Iubiți și de Neînlocuit Conducători avem acum. Și curul fiecăruia târăște după el câte o lungă tenie de pupincuriști.
Spor la defilat!
