Da, bai, e o poza cu mine si cu ala… ala, Karol Wojtila. Pezevenghiul naibii! Mi-a fost pacient acum vreo jde ani. A venit la mine printr-un prieten, Berlusconi, un fraier, imi mai trimitea italieni prin ’90 sa ii cazez la Conti, si mi-a zis ca ar avea nevoie sa il consult, ca ashia si pe dincolo. I-am zis: „Mosule, bishtari ai?”. Ca auzi, ca cica el e Karol Wojtila, ca el nu are bani…
„Da’ poti sa fii si Papa de la Roma, i-am zis, cine nu scoate o Clara Schumann invinetita nu pupa augusta mea diagnoza”. Pana la urma mi s-a facut mila de el, avea ceva ghiul din ala de pleu din piata Marasti si imi tot spunea ca Domnul Dumnezeu ma va rasplati pentru fapta buna. Eram mai tanar, ce vrei, mai fraier, azi poa’ sa vina mama lui Obama, ca o tin la institut pana se albeste. Nu discutam, monser. In fine, mi-a fost mila de batranelul ala si am zis sa fac o poza si o stire la proteve, sa vada Romania ce generos mi-s. Dupa aia am aflat ca e Papa! Era sa innebunesc. Doua luni am sunat la Vatican sa imi recuperez banii pe consultatie, dar n-am mai dat de mosneag! Mi-a dat teapa. Mie?!
