Domnul Gheorghe Ciobanu este chirurg. La 76 ani este prezent în sala de operație unde încă mai salvează vieţile copiilor. El îşi face datoria. Şi faţă de meseria pe care şi-a ales-o, şi faţă de cetăţenii care, din taxe şi impozite, i-au plătit salariul. Pensia sa, după 54 de ani de activitate, este de 3000 de lei. Ratatul (profesional) de miliţian şef de la Caracal (şi alţii ca el) a fugit de responsabilitate în pensie. La numai 51 de ani, cu 12.000 de lei pe lună.
”(…) Sunt mulţi doctori care au 2.000! Eu iau 3000, în condiţiile în care am fost vreo 7 ani director, 20 şi ceva şef de secţie şi am cred că 20.000 de operaţii. Cum e chestia asta? Cum e?! Lucruri strigătoare la cer, te scârbesc! Eu vin în gărzi, am de operat… (…) nu e drept! E ţara lui Papură Vodă. Totul e o băşcălie!“, a declarat medicul chirurg, pentru cotidianul Adevărul.
România este imaginea unui stat incompetent abuzat de pile, cunoştinţe şi relaţii. După 1989, #Cumătrocraţia a luat România ostatică, iar rezultatul este un lung şir de morţi care puteau fi evitate. Şoselele României sunt imaginea unui carnagiu. Spitalele sunt cimitire. Totul pe hoţie şi manifestarea incompetenţei pe (şi din) bani publici. Bani publici trataţi ca fiind ai tuturor, deci, ai nimănui. #Eterna şi Fascinanta Românie, #Clisura Dunării, #Cazurile Ţigareta, #Apuseni, #Razelm, #Ciorogârla, #Colectiv, #Hexy Pharma, #Caracal – e plină ţara de astfel de cazuri similare în ticăloşenie de partid şi de stat, care sunt imaginea unui stat supradimensionat, cu responsabilități declinabile și o înclinație distrugătoare spre atitudini de ”dar lasă, că merge și așa”. Cu funcționari mult bine plătiți, care dorm în post în așteptarea pensiilor grase şi care au fost numiți în funcţii doar pe criterii de loialitate faţă de binefăcătorul politic. Nu mai există nici o responsabilizare, nici o responsabilitate: clanul politicienilor au “eliberat” funcţionarii de “teroarea” regulilor şi legilor. Cu abuzul și neglijența în serviciu pe cale de a fi dezincriminate și cu salarii uriașe în schimbul loialității față de patronul politic, pe cine credeţi că au să “servească” slujbaşii?
Cei care-i băteau cu săculețe de nisip și cu cartea de telefon pe cei care nu erau „conformi” politicilor Partidului Unic înainte de ’89, erau niște români de-ai noștri și ei. Băteau tot niște români – îi băteau că așa știau ei, că din cauza lor nu vor mai avea privilegiul de a se bălăngăni crăcănați, cu cascheta împinsă pe ceafă și cu pulanul rotit negijent într-o mână, în trendul epocii. Și n-au să-și mai poată lua leafa şi puiul în plus, peste rând. Puiul, ouăle, cărnița, kentanele, băutura și fetițele – mă rog, niște chestiii în plus față de populime. Erau miliţieni, au rămas miliţieni. I-am văzut manifestându-se plenar și în anii 90, şi în anii 2000… Şi, mai stupizi, şi mai bovini, în zilele noastre.
Îi vedem și acum. Doar că atitudinea de miliţian s-a transferat şi la funcţionarii publici (de-a valma), şi la satrapii locali ai administraţiilor publice.
Căci latența genei brutei spălate pe creier, care are impresia că-și face datoria față de Patrie dacă te calcă în picioare pe tine, râtanul de cetăţean, există – s-a văzut manifestându-se cu diverse ocazii. Doar trebuie să li se dea acestor disperați posibilitatea de a ieși din nou la suprafață și ies. Disperați – că altă calificare decât cea de bătăuși de partid şi de stat nu au și nici nu au posibilitatea să mai aibă. Că nu-i duce mușchiul minții.
Și, cum ziceam, nu vă vorbesc numai despre disperațiii care dau cu pumnul, pulanul, bocancul în gură; discutăm de cei care comit abuz în funcţie de proşti şi necalificaţi ce sunt, de rămâi cu buzele umflate în faţa ghişeului. De cei care te pun pe drumuri ca cetăţean, că aşa li s-a năzărit lor într-o zi că trebuie să-ţi dea o amendă, să-ţi poprească conturile, fără să verifice dacă e legal, sau nu – în fond ei sunt Legea, izvorăşte din ei. De cei care trimit noua Securitate peste tine: fie că e vorba despre Jandarmerie, fie de ANAF, Corp Personal de Control, procurori șamd. Care se cred înșurubați în funcțiile în care au fost numiți și din care și-au produs în conturi cât neam de neamul lor n-au visat vreodată să producă. Dar pe care nu-i mai verifică şi nu îi mai trage la răspundere nimeni. Doar îi trimit în pensie… Că merită, că au produs totul din muncă cinstită, de funcţionar public, de politician, de afacerist de cumetrie, care va să zică…
Şi, gata!