Clujul a devenit capitala baschetului romanesc. Si asta nu se va schimba in urmatorii ani.
Eu am inlocuit dezamagirile pricinuite de fotbal cu satisfactia unui sport mult mai curat – baschetul. Va plangeti de fotbalistii curului care iau super bani si isi bat joc de sufletul nostru fara jena si nu observati ca la Cluj, mai incet, mai cu treaba buna, o echipa de baschet feminin, cea a Universitatii, renaste tot mai stralucitoare din noroiul uitarii.
Fidelitate pentru sudoarea predecesoarelor noastre? Avem! Organizam anul acesta, la 30 de ani distanta, un remake al meciului cu Primigi Vicenza, meci-simbol.
Onoare? O avem cusuta pe tricou, tricou care nu e nici roz, nici cu floricele, ci Alb si Negru.
Respect? Tot ce s-a muncit de catre noi in ultimul an – ma refer la Petricevic Dragan, Medvedj Miljan Meda Mihai Mihai Coldea Mircea Nutescu si cu mine – a fost doar in spiritul respectului pentru fani, pentru culori, pentru trecut si pentru potentialul viitorului. Priviti la ultimul an si veti vedea ca TOT ce am promis eu si colegii mei am facut: am curatat U de rusine, am platit datorii, am refacut imaginea Universitatii in randul jucatoarelor, Federatiei, agentilor si publicului, am urmat fara abatere Proiectul. Nu am plecat, nu am inselat.
Traditia? Noi avem mereu ochii spre Traditie, dar se pare ca multi clujeni au pierdut respectul pentru ea. Traditia inseamna nu numai trecut, ci cum alegi sa construiesti viitorul. Traditia nu inseamna trofee, ci felul in care U va fi predat generatiilor viitoare. Vrem „U”-isti adevarati in viitor, care sa lacrimeze la „Slava…” sau vrem mancatori de popcorn ce isi fac selfie la sala?
Noi am inceput sa mergem pe acest drum al refacerii traditiei si va asteptam si pe voi, clujenii care intelegeti substanta vorbelor de mai sus. Nu cersim sustinere, ci va chemam alaturi.
Nu trebuie sa plesnim cu palmele parchetul ca sa cantati, ci stam drepti si va spunem ca doar IMPREUNA putem duce U spre varf. E nevoie de multa Ubire pentru asta, de multa intelegere, de iertare, de speranta.