Pentru a curăța cu adevărat scena politică de lichele, traseismul ar trebui interzis.
Iar înainte de orice, toți acești nasra-burciu-ilea-itu-și-matei ar trebui măturați pentru a face loc politicienilor adevărați, cu caracter, care nu-și vor trăda partidul după cum bate vântul.
Nu de alta, dar în asemenea condiții, termenul de „opoziție” este lipsit de nulitate.
Dacă toți vor la „ciolan”, cine mai face „opoziție”?
Curvăsărismul politic reprezintă un fenomen la fel de grav precum incompetența și nepotismul din administrație. În preajma momentelor critice pentru funcționarea unui stat, precum o moțiune de cenzură, a învestirii unui nou Guvern, atunci când tot mai mulți vor să rupă din „ciolan”, curvăsăria se transfomă într-un adevărat flagel. Cu alte cuvinte, îi putem spune și traseism politic, specific așa-numiților politicieni obișnuiți cu fotoliile călduțe. În România, traseismul politic a devenit „politică de stat”.
Niște neica nimeni, indivizi împinși de la spate de partide, fără de care ar fi rămas într-un anonimat binemeritat, se războiesc nevoie mare cu partidul pe lista căruia au fost aleși.
O treime dintre politicienii pe care-i vedem zilnic că-și fac loc în platourile de televiziune, nu sunt decât niște traseiști de doi lei. Mai grav, aici încap toți cei care nu suflă o vorbă în Parlament, necunoscuți în circumscripții și organizațiile teritoriale, în fotoliul de deputat sau de senator, care-și dorm mandatul, și se trezesc numai pentru a-și trăda partidul…
Un moment marcant în ceea ce privește traseismul politic românesc a fost înregistrat atunci când PDL încăpea, vorba aia, în lada de gunoi a istoriei, iar parlamentarii schimbau portocaliul pedelist cu galbenul penelist.
Așa a fost înființată „monstruoasa coaliție” USL, acolo unde și-au făcut loc toți vechii pedeliști: în marea familie a useliștilor lui Crin Antonescu au încăput toți, rând pe rând, iar asta întrucât traseismul a fost ridicat la rang de lege. Public, Crin Antonescu aprecia curvăsăria politică drept „moartea democrației”, dar pe ușa din spate le făcea loc tuturor lichelelor politice.
Care-i rostul „puterii” și-al „opoziției”, dacă a doua zi după ce ai primit voturile pentru un partid, pentru un program, pentru o anumită direcţie şi opţiune politică, schimbi barca?
Cum rămâne cu alegătorii, cu cetățenii?
Oricum, la Cluj a fost stabilit recordul în materie de curvăsărie, atunci când Horia Nasra, fost purtător de cuvânt al PSD Cluj, care a reușit să aducă organizația locală pe muchie, preocupându-se de proiecte fantomatice, precum metroul din Cluj, cel care era cât pe ce să se-ntreacă în scuipați cu Victor Ponta, atunci când s-au întâlnit pe holul televiziunii NCN, a decis să se lepede de partidul de la care a supt ani buni bani publici, banii partidului și să se pupe cu Victor Viorel Ponta într-o formațiune politică de conjunctură, a lepădaților de tot felul. Colegial, l-a tras după el și pe un alt politician cu bojocii roșii, Cornel Itu.
După ce s-au tras în chip cu Victor Viorel, șantajindu-și propriul partid care, trebuie s-o spunem, i-a și făcut oameni politici, cei doi răzgândaci s-au întors la ce-au vărsat și au intrat din nou în organizațiile locale PSD Cluj.
Cinci zile. Atât au rezistat cei doi traseiști politici alături de Ponta.
După cum știți, contextul în care lepădații se dau în vileag nu putea fi decât moțiunea de cenzură, un moment critic pentru orice Guvern.
Ca să avem un tablou complet al curvelor politice, se cuvine să-i adăugăm aici și pe Vasile Ilea, un alt no name al politicii clujene. Iar curvăsăria devine meserie atunci când deputatul Cristina Burciu, proaspăt numită la șefia Organizației de Femei Social-Democrate Cluj, spală putina, lepădându-se de partidul care a promovat-o. Colac peste pupăză, primarul din Turda, Cristian Matei, un politican plin de mai multe frustrări decât de realizări, a decis peste noapte să susțină Guvernul Orban.
Doar că nimicnicia penelistă pare a fi o boală la fel de gravă ca acuzațiile adresate pesediștilor: prin august, Ludovic Orban „închidea” ușile partidului pentru orice traseist politic: „în partid nu mai e loc pentru nimeni care a girat acest regim profund nociv pentru România”. Pe data de 12 august, Biroul Politic al PNL a adoptat o decizie prin care le solicita filialelor să nu primească niciun membru PSD.
Da, același Ludovic Orban, pentru care propunerea lui Kovesi la DNA reprezenta o „tradare de neacceptat” în 2013, iar în 2019 susținea că PNL-ul „a reușit” să o numească pe aceeași Kovesi „procuror șef european”.
Același Orban care a numit-o pe Raluca Turcan vicepremier, înfiera doamnele care au „trecut prin patul şefilor pentru a avansa în politică”…
Același Orban le face cu mâna lepădăturilor din politică pentru a încropi un Guvern mort înainte de a se naște: Burciu, Matei și alții ca ei.
Rămânem cu această dilemă: cum pot fi creditate partidele în care-și fac loc lepădăturile politice sub înfățișarea unor „oameni noi”?