Toți idioții suferă azi și au nostalgii după Epoca Ceaușescu: aveau “siguranța zilei de mâine”

Coreea de Nord (pardon: Republica Popular-Democrată Coreeană), paradisul proletariatului, a celor care muncesc și paradisul celor mai mărețe, luminoase și omenoase măsuri de protecție socială, a dat o nouă lovitură capitalismului în putrefacție, reducând semnificativ raţiile alimentare distribuite populaţiei şi îndreptându-se, planificat, spre o nouă foamete. Raţiile alimentare distribuite populaţiei au fost reduse la 150 grame pe zi pe persoană în unele zone, în timp ce ajutorul străin pentru ţară se epuizează. La Phenian, că-i capitala țării, măritul Conducător a avut bunăvoința să lase raţiile la 200 de grame. Coreea de Nord, este paradisul clasei muncitoare unde, la ultima foamete, cea din anii 90, au murit de inaniție sute de mii de persoane. De atunci, țara care aliniază un milion de soldați, suferă de penurie alimentară cronică. Dar își realizează planul de foamete pe cap de locuitor (nu de conducător). Pentru aceia dintre voi care ați deschis mai târziu ochii în viață, cărora viitorul luminos garantat de către stat înainte de decembrie 1989 nu vă spune mare lucru, am să-ncerc să vă zugrăvesc un mic tablou al acestuia. Mai ales că sunt atâția români care sunt suficient de capabili, în inconștiența lor, nu numai să fie nostalgici după acele sinistre vremuri, ci și să le propovăduiască.

Păcat că s-a uitat. Dar ce animal lipsit de orice urmă de conștiință trebuie să fii, să fi trăit așa ceva și să fi uitat!

România anului 1989 era o ţară sumbră cu un popor subminat fizic şi mai ales psihic de anii de “alimentaţie raţională”, adus în pragul disperării de interminabilele cozi la alimentele de bază, îndobitocit de lecturarea lozincilor patriotice şi terorizat psihic de omniprezenţa poliţiei politice. Primele cozi la alimentele de bază ca uleiul şi zahărul apăruseră încă din 1974, deteriorarea vieţii cotidiene producându-se treptat pentru ca, brusc, peste noapte, magazinele să se golească, ca după un jaf, la începutul anilor ’80. Viaţa românilor s-a degradat în toate aspectele ei; fără viață socială, culturală, sexuală (la cheremul și cu voia Partidului), viaţa românului anului 1989 era o jalnică caricatură. Perspective: zero, viitor: zero… Libertate: zero.

Să încercăm să ne reamintim faptul că cei mai mulţi români îşi duceau traiul zilnic pe la cozi pentru a-şi procura raţia modestă de alimente. Raţia lunară pentru un adult din Cluj, prin grija “tătucului” Ceauşescu, era de 750 gr. de zahăr, 0,5 l ulei comestibil, 2 kg cartofi, 0,5 kg făină de grâu şi 1 kg macaroane. Pâinea era raţionalizată (pe cartelă) la 300 gr. pe zi; carnea era “normată” la câte 1 pui pe lună şi la câte 1/2 kg carne de vită (carnea de porc nu mai era raţionalizată dar, de obicei se găseau numai picoare, celebrii “adidaşi” şi, foarte rar, cap); produsele lactate nu erau raţionalizate, dar nu se găseau deloc. Și să fi avut bani, mai mult nu puteai să-ți procuri decât dacă aveai pile, cunoștințe și relații.

Păcat că s-a uitat cum stăteau bărbații și se băteau la cozile pentru pachetul lunar de vată pentru soțiile lor, cât de lungă era coada la benzină în Cluj-Napoca – de pe Feleac până în Vâlcele; de situația copiilor din orfelinate, care își mâncau propriile fecale șamd (toți idioții suferă azi și au nostalgii după Epoca Ceaușescu: aveau “siguranța zilei de mâine”…).

Patron peste acest dezastru, “bun al întregului popor”: Nicolae Ceauşescu, împreună cu familia sa şi o întreagă ceată de slujbaşi care conduceau ţara după bunul lor plac (pe mulți și/sau pe urmașii lor îi vedeți și azi, din păcate, în fruntea bucatelor – politicieni și/sau capitaliști de cumetrie). Şi, de sus, de la Ceauşescu şi ai lui, şi până jos, la ultimul sergent major de poliţie sau funcţionar în aparatul birocratic, ţara era condusă de mici satrapi, de mici şefi absoluţi care nu aveau altă distracţie decât umilirea şi spolierea, sub orice mijloc şi pretext, a cetăţeanului de rând. Statul discreţionar inventase, perfecţionase şi aplica un nou tip de sclavagism: socialismul multilateral dezvoltat.

De aceea este bine să le batem obrazul nostalgicilor după acele vremuri, dar mai ales politicienilor și slugilor lor mass media atunci când au pretenția de a ne propovădui statul asistențial, statul lui “n-am, îmi trebuie, dă-mi”.

Excesul de stat asistențial dăunează grav minții – ar trebui să le facem tricouri cu acest înscris și să-i obligăm să le poarte.

Comentarii

GRIGORE

21.12.2016 21:06

 D-LE VICTOR BUN ARTICOL ,DARIMI REZERV DREPTUL DE-A COMENTA  REFERITOR LA 'BONURILE DE CARNE '' ACESTEA AVEAU DESENATE UNPOR ,VITA SAU O GAINA . MAREA PROBLEMA ERA CA NU SE GASEA CARNE DELOC STATEAI DEPE LA 2-3 NOAPTEA LA COADA  ,AM STAT LA O MACELARIE DEPE STRADA FABRICII . IAR REFERITOR LA COMENTARIUL D-LUI ION   STIMATE DOMN  ERAU ''SALARII BUNE'' IN EPOCA DE AUR ,DAR ALIMENTARILE ERAU GOALE ,DA ERAU SI LOCUINTE DATE DE STAT  ,DAR SEPLATEA O CHIRIE MICA CEI CARE ISI CUMPARAU O LOCUINTA  ADUNAU BANI  ANI LA RIND ,SI ERAU DESTUL DE PUTINI O MASINA DACIA NOUA COSTA 70 000 LEI ,UN APARTAMENT DE DOUA CAMERE 140 000 LEI LAUN SALARIU DE 2500- 3500LEI . DAR N-AI AMINTIT DE FRIGUL DIN LOCUINTE ,PAUZA OBLIGATORIE DE CURENT  2 ORE DIMINEATA 2 ORE SEARA ,2OREDE EMISIUNE LA TV , NU PUTEAI SINU GASEAI O CAFEA ,UN DEODORANT MAI ''DEOSEBIT'' UN SAPUN DE BAIE , UN SPRAY FARME C 16 ERA MARE LUCRU  . NU PUTEAI CUMPARA O CARTE BUNA UN ROMAN BUN AVEA ''BALASTUL DE RIGOARE CARTILEMULTIUBITULUI PARTID SAU CONDUCATOR . NU MERSI NU VREAU ASA CEVA INCA O DATA  ,IAR PENTRU NOUA GENERATIE PE INTELESUL LOR INTERNET 2 ORE PE ZI SI CENZURAT LA MAXIM FARA YUOTUBE ,FACEBOOK ,TWITER  SAU ORICE ALTCEVA  ,CLUBURI DE CARTE SI POIEZII ,CLUBURI CU MUZICA SI DANS EXISTAU DAR DE LA ORA20 PINA LA22,30 .  NU VREAU SA CUNOASCA SI COPILUL MEU BINEFACERIE UNEI NOI ''EPOCI DE AUR''  

Florin

26.12.2016 09:29

Internet pe vremea lui Ceaușescu??!!! În ce film?  

Macovei Chiriac

23.12.2016 08:39

Sunt adevarate toate cele scrise,dar comparatia este nepotrivita cu traiul din Coreea de Nord! Este cunoscut faptul ca sistemul democratic are avantajele necesare pentru a "impinge societata" la un nivel superior care sa demonstreze calitatile ei,insa , la noi, refuza sa-si arate potentialul  si o face chiar chiar cu tarie!Prin lovitura de stat din 1989 ,s-au  perpetuat la conducerea tarii un altfel de sistem care are stralucirea unei democratii cu aspect de comunism! Singura diferenta fiind ca acum suntem exploatati de tot felul de imitatii de guverne ,alcatuite din incompetenta si dorinta de inavutire imediata! Traiesc in Germania,si acum pot face o comparatie exacta al acestei democrati  cu cea din Romania! NU, ca nu se pot compara,dar nici sa dovedim ca romanii traiesc intr-o democratie autentica!Nu va aduc milioanele de exemple ce face clara, inexistenta unei democratii in romania, dar a scrie un articol in care nostalgicii aveau "siguranta zilei de maine",mi se pare insuficienta pentru a demonstra ca noi traim intr-o democratie adevarata,acum! Ion Iliescu a avut nepriceperea sa-l puna pe Petre Roman ca prim minustru,care si-a inceput mandatul cu lichidarea industriei romanesti! Lucru bun pentru o retehnologizare,pentru ca resurse aveam,dar facuta fara o alternativa de inlocuire imediata  a tehnologiei vechi! prin declararea industriei ca necompetitiva ,fara a aduce o tehnologie noua, guvernul Roman a permis imbogatirea unor Oameni care  aveau interese ascunse! prin aceasta miscare a crescut numarul somerilor si astfel,"Nu mai aveau asigurata,siguranta zilei de maine"  Ei bine,numai pastrand aceasta forta de munca in tara noastra prin asigurarea unor conditii de exercitare a calitatii lor,puteam depasi si demonstra ca traim in democratie! Rolul unei democratii pure,izvoraste din  ccalitatea vietii pe care o au componentii lor! Cu stima!

Valentin

23.12.2016 18:40

@Macovei
Barosane, vorbești de retehnologizarea industriei, știi ce fonduri presupune acest lucru?

Adauga comentariu