Titlul e o parafrază a unui vechi cântec, dar descrie o idee simplă: avem nevoie de o generație politică în șlapi, o generație cu flip-flopși în picioare care ar trebui să înlocuiască atât „generația în blugi”, cât și generația în costume „gri petrol” care au condus România în ultimul sfert de veac. Cele două tipologii, reprezentate la noi de oameni precum Iliescu ori Băsescu (pe care îi putem numi „costumiști” – comuniști cu costume capitaliste) sau de Ungureanu sau Ponta pe de altă parte (blugiștii, sau pseudo-modernizații) și-au atins limitele. E vremea unei alternative, a unei alte generații.
Încă această generație nu este predominantă, dar este puternică. România are 8,8 milioane de utilizatori de Internet (conform datelor din 2013) – deși numai sub 10% din trafic este generat de platformele mobile. Aceasta este „generația internet”, ale cărei voturi sunt vânate de toți neo-politicienii de la noi, de președinții și premierii care au ocupat ilicit spațiul virtual cu mesajele lor găunoase. Ei nu sunt cu adevărat reprezentați de nimeni, nici de buimăciții stângiști, care se cocoață în fruntea manifestațiilor anti-sistem, nici de doamnele politichiei îmbrăcate cu taiorul tipic al costumistelor, pretinzând că vor face un „partid Facebook”.
Unii teoreticieni discută despre un nou tip de cetățeni – numiți uneori netizeni (netizens). Valorile netizenilor provin, desigur din cultura tehnologică și dintr-un tip de interacțiune permis de platformele mobile, de rețelele de socializare și de informațiile care circulă în cyber-spațiu. Netizenii se organizează fără îndemnurile din portavocea politicienilor, ei nu așteaptă să îi învețe cineva cum trebuie să funcționeze lumea lor și nici nu au aderență față e mesajele pre-ambalate.
În România vorbim de aproximativ 1 milion de oameni tineri (sau tineri în ceea ce privește comportamentul social, public și politic) care iau decizii altfel, care participă la interacțiunea socială în alt mod. Putem vorbi despre o generație „soft”, dar care nu este o generație „ușurică”, dimpotrivă. Ei au o altă formă de gândire. Considerați adeseori apatici, neimplicați politic sau chiar ușor de manevrat, ei au un înalt nivel de toleranță față de ceea ce era considerat altădată inacceptabil. Ei susțin căsătoriile homosexuale, știu că drepturile minorităților nu sunt texte tipărite pe platforme electorale și înțeleg să fie altfel. Această generație pare că nu participă la dialogul public pentru că așteptărilor lor față de celelalte forme de socializare sunt schimbate.
Ei nu mai citesc ziare „tipărite”, dar transmit informații pe platforme de socializare; ei nu se mai uită la televizor, dar produc și consumă imagini online, pe youtube sau vimeo; ei nu se mai simt în largul lor printre costumele și servietele politicienilor de azi. Ei nu mai poartă nici pantofi și nici sandale – sunt motivați de alte valori decât ale celor dinainte lor. Ei sunt împotriva prejudecăților și a prefăcătoriei, ei au o reacție adversă față de stilul de a face politică al blugiștilor și al costumiștilor.
Ei sunt caracterizați de o gândire de tip „flip-flop”, o gândire în șlapi; aceasta este dezinhibată, fără false pretenții, fără ipocrizie și fără toleranță față de falsele valori. Este gândirea generației wireless, care nu are nevoie de cabluri fixe și reguli stricte pentru a ști ce să facă. E o generație care nu ei nu participă la distribuția de mici și de găleți electorale, nu aderă la manifestările de pe stadioane și nici nu reacționează la folclorul suburban. Ei nu îi suportă de grobienii și impostorii cățărați în fruntea instituțiilor statului și nu acceptă să facă sluj în fața intereselor financiare sau de clan ale liderilor actuali. Ei au nevoie de lideri politici care să vadă societatea cu ochelari de soare și nu cu ochelari de cal; așteaptă mesaje personalizate, nu slogane golite de sens, doresc normalitatea și s-au săturat de manevrele viclenilor cu blană falsă din dealul Cotrocenilor.
Oricum, și eu m-am săturat de fariseii cu costume de la Gucci, care propovăduiesc protecția socială; m-am scârbit de toți ipocriții cu lingouri de aur și tablouri de milioane de euro care vorbesc despre justiție și dreptate; mi-e silă de leprele care vorbesc despre democrație, dar care fac aranjamente de culise pentru a-și umple seifurile în detrimentul nostru.
De aceea aștept înființarea unui partid politic al oamenilor în șlapi, al unor cetățeni care să intre în consiliile locale sau, de ce nu, în Parlamentul României și să lovească cu șlapii de masă de fiecare dată când dinozaurii iau decizii tâmpite.