PORTRET

Vlad Corb, actor și cântăreț de operă la 13 ani: „Eu la școală sunt un om obișnuit, dar când ajung pe scenă mă transform, pentru că realizez că scena e a mea!”

Vlad Corb este un tânăr talentat care, la 13 ani, are un palmares impresionant de roluri, atât pe scena Operei Române Cluj-Napoca și a Teatrului Național, cât și pe platourile de filmare. La 9 ani a debutat ca actor în spectacolul de teatru „Visul unei nopți de vară”, la 10 ani a interpretat un personaj în cadrul show-ului Next Star, mai apoi a avut rolul principal în scurtmetrajul „Absent”, a jucat în lungmetrajul ”Chuck Norris vs. Communism”, în filmul „Orizont”, a cântat în spectacolul pentru copii ”Peter Pan”, în „Sunetul Muzicii”, în „Werther” și, cel mai recent, în teatrul muzical „Amadeus”. 

Și pe scena vieții, Vlad este un actor desăvârșit, care își joacă propriul rol cu maturitate și cu naturalețe, cu modestie și chiar cu înțelepciune, trăsături neobișnuite pentru un adolescent de 13 ani care gândește și vorbește poate mai matur chiar decât un tânăr tipic de 23. Cu toate că talentul său artistic este evident și dovedit deja, Vlad Corb rămâne în viața reală „un om obișnuit, cu nimic ieșit din comun”, considerând această atitudine drept cea mai potrivită. Când interpretează însă un personaj, lucrurile stau cu totul altfel, el ieșind din comun prin voce și prin prezență scenică, calități native moștenite de la mama sa, cunoscuta actriță a Teatrului Național Cluj, Elena Ivanca.

De la 9 la 13 ani a interpretat un lung șir de roluri

În 2010, Vlad Corb a avut șansa de a fi apreciat de regizorul Sorin Militaru și de a primi rolul copilului indian în „Visul unei nopți de vară”, spectacol jucat la Teatrul Național Cluj. Vlad a avut o singură replică: „Pa!”, dar nu a fost una de final, ci un salut de început al periplului său artistic. La 10 ani, mama sa i-a propus să participe la Next Star cu un monolog de teatru cu care a trecut de preselecția de la Cluj. La București, pe platoul Next Star el a jucat rolul unui regizor intervievat de Simona Gherghe, maturitatea sa în gândire  fiind încă de pe atunci remarcată de către Dan Negru, prezentatorul emisiunii.

După Next Star, regizorul Sergiu Lupșe i-a oferit lui Vlad rolul principal în scurtmetrajul său, „Absent”, film care a câștigat o serie de premii pentru regie. Cu această ocazie, la doar 11 ani, Vlad Corb a învățat ce înseamnă munca istovitoare de pe un platou de filmare:

„Filmările începeau de la 7:30 dimineața și țineau până la 7 seara, s-a filmat în cartierul Gheorgheni și au durat o săptămână. Produsul finit mi-a plăcut foarte mult, dar am muncit foarte mult, a fost obositor, însă echipa a fost compusă din oameni frumoși și a fost foarte plăcut!”

Următorul film în care tânărul actor a jucat a fost „Chuck Norris vs. Communism”, „un documentar despre magia filmului și despre puterea lui de a schimba vieți”. A participat la casting cu filmarea de la Next Star și cu teaserul de la „Absent” și a obținut rolul lui Alex, un copil care, într-o scenă a filmului, este surprins de autoritățile represive ale statului comunist uitându-se la filmele „ilegale” cu Chuck Norris:

„Filmările s-au desfășurat în cartierul Grigorescu și atunci a fost prima mea noapte albă. S-a filmat destul de intens, de la ora 18 până la 6 dimineața. După ce am terminat filmările la acest documentar, am jucat în filmul Orizont, în regia lui Marian Crișan, care s-a filmat la Băișoara – o adaptare după «Moara cu noroc».”

Când era pe clasa a VI-a, un tânăr regizor, Iulian-Ioan Sandu, i-a propus lui Vlad să joace în spectacolul lui, Peter Pan, pe scena Operei Naționale Române Cluj-Napoca. Cu toate că nu mai cântase până atunci pe scenă, Vlad a acceptat și pentru că i-a plăcut și această experiență, au urmat și alte spectacole:

„La premieră știu că prezența mea a fost tot timpul simțită, bunicul îmi zicea că scena a fost a mea. Am fost prezent pe scenă întregul spectacol, ieșeam în culise doar când veneau pirații sau crocodilul. A fost un spectacol foarte frumos, Peter Pan a luat și premiul pentru cel mai bun spectacol pentru copii din țară la festivalul de la Timișoara și încă se joacă la Opera Națională din Cluj, de un an de zile.”

După Peter Pan, Vlad a primit un rol în „Sunetul muzicii”, spectacol prezent în repertoriul actual al Operei Naționale Române Cluj-Napoca:

„Acolo am întâlnit o persoană foarte specială, pe Anca Mona Mariaș, care m-a pregătit muzical foarte bine; cu ajutorul ei am atins o performanță muzicală foarte bună și ea m-a propus pentru un nou spectacol, Werther, tot la Opera Națională – regizoarea venise chiar din Franța să facă acest spectacol, a avut nevoie de cei mai buni copii și m-am bucurat foarte mult că am fost unul dintre cei 6 copii selectați.”

Anca Mona Mariaș a fost cea care l-a recomandat pe Vlad pentru a cânta și în spectacolul Amadeus, în regia lui Sorin Misirianțu:

„Regizorul i-a spus să îi găsească un copil care să știe să cânte foarte frumos, ea m-a ales pe mine și sunt foarte mândru de asta. Mai avusesem roluri în alte două spectacole, deja știam cam tot ce trebuie făcut și mă simțeam ca un solist adevărat.”

Părinții săi și părinții actorului Dan Chiorean reprezintă modelele sale în viață

Vlad Corb este în prezent elev pe clasa a VII-a la Liceul Teoretic „Gheorghe Șincai”. Cu toate că își dorește să continue să activeze în domeniul artistic, el nu a fost interesat să studieze la un liceu de profil, considerând că e mai important să învețe la un liceu cu profil teoretic, care îi oferă perspective mai largi pe viitor:

„Cred că tot timpul trebuie să îți deschizi orizontul, trebuie să cauți cât mai multe porți deschise, nu trebuie să te axezi pe un singur lucru. Eu consider opera o poartă deschisă pe care nu o să o abandonez niciodată, dar mi-ar plăcea să învăț și psihologia. Tot timpul trebuie să existe un plan B pentru ca să ai mai multă siguranță în viitor și să nu ajungi în extreme, în crize și în depresii.

În spectacole îmi place să mă implic, să dau tot ce am mai bun, pentru că sunt lucruri pentru care chiar merită să te implici, să îți consumi energia, timpul, să te străduiești. 

Aceste lucruri le-am învățat de la bunica mea, așa cum îi spun eu, de la mama lui Dan Chiorean, care a avut grijă de mine de când m-am născut, de la 2-3 luni. Mama mergea cu mine și mă alăpta în teatru, în pauzele dintre repetiții, mă lăsa cu garderobierele, și Dan Chiorean a văzut că mamei îi este greu și i-a spus mamei sale: «Uite, am o colegă la teatru care are un copil atât de drăguț și nu se poate ocupa de el, dacă poți, îl aduc să ai tu grijă de el…» 

Mama lui Dan Chiorean a fost de acord și de la 2-3 luni acolo a fost casa mea. Prima dată când m-a văzut, tatăl lui Dan Chiorean a zis: «Ăsta-i cam țigan!» S-a uitat la mine și de atunci s-a creat între noi o legătură atât de strânsă, încât până în clasa a III-a bunicul, pentru că așa îmi place să îi zic, venea după mine și la grădiniță și la școală. 

Părinții lui Dan Chiorean au fost foarte importanți în viața mea, lor le datorez numai gânduri bune. Ei m-au învățat perspectiva asta de a privi lucrurile, eu acum vreau să fac un liceu normal ca să învăț de toate, ca să mă pot descurca oriunde aș merge. Asta am învățat și de la tatăl meu care este un exemplu pentru mine. El m-a învățat să am grijă să nu cad în extreme, să nu fac lucruri pe care nu ar trebui să le facă un om civilizat. El este medic veterinar, dar știe să repare de toate prin casă, știe să se ocupe de tot, aproape că știe să îmi repare și calculatorul și el m-a sfătuit un lucru: «Trebuie să înveți de toate, ca să te poți descurca în lumea asta; niciodată nu știi destule!»

Eu am ambiția de a învăța de la tatăl meu și de a-mi deschide orizonturile, de a-mi forma diferite perspective asupra vieții pentru că niciodată nu e bine să ai o singură părere, mereu este loc să spui și un gând bun sau o vorbă bună despre un om sau despre o situație.

Și mama este un model pentru mine și de fiecare dată când mă simt nesigur sau când am nevoie de un sfat, cum să învăț un rol mai repede sau cum să creez mai multă atmosferă când sunt pe scenă, mă ajută; ea și cu Mona Mariaș sunt oamenii care îmi spun întotdeauna ce este bine și ce este rău, ele ori mă trezesc la realitate, ori mă lasă să mă bucur de reușita mea.”

Vlad este un adolescent foarte activ, mereu dispus să încerce și să învețe lucruri noi, el e, după cum singur se caracterizează, „un om obișnuit la școală, cu nimic ieșit din comun”, însă pe scenă, ca personaj, e o cu totul altă poveste:

„Când ajung pe scenă mă transform, pentru că realizez că scena e a mea!”

Foto: vimeo.com, Facebook Vlad Corb, Nicu Cherciu, Opera Națională Română Cluj-Napoca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *