Editorial

Reţete politice: Azi, delicioasele noastre „Răbdări prăjite”

Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine, când aud vreun guvernant pomenind despre „salvarea României”, mă trec răcorile şi simt că mă ia cu leşin la buzunare.

Agricultura, infrastructura, industria, învăţământul şi alte domenii au fost, rând pe rând şi toate de-a valma, „salvarea României”.

Ei bine, nu ştiu cum se face, dar de câte ori îi trec fiorii patriotici pe guvernanţi şi purced la salvarea ţării şi a românilor din rahatul în care, de altfel, tot ei au băgat-o, numai ce ne pomenim că în loc să vină salvarea, vine o taxă.

Au vrut să „salveze România” prin infrastructură? Pac o taxă!

Au vrut să o salveze prin turism? Înc-o taxă!

Au vrut să o salveze prin sănătate? Altă taxă!

Apoi salvarea României a venit dinspre agricultură şi s-a numit taxă pe terenurile nelucrate.

De vreo 15 ani, cu precădere în mandatele lui Klaus Iohannis, România se salvează prin Educaţie. Taxa pe Educaţie a fost prostia. Au desfiinţat şcolile profesionale şi au inventat fabricile de diplome. Au umplut România de „dottore”.

Aşa că vin eu să vă salvez cu o reţetă de răbdări prăjite.

Ingrediente: o turmă de bizoni, o curte de fazani şi un banc de peşte – de preferat, guvizii.

Se amestecă bine cu sare în ochi şi un pumn de buze rămase umflate.

Se împachetează în vorbe în vânt şi mesaje deşarte şi se lasă la fezandat în urne – de preferinţă mobile.

Se numără şi se ştampilează.

Bine prelucrat, amestecul este mai mare şi mai voluminos la ieşiere decât la băgare. Şi abureşte cu aromă proaspătă de ce s-a mâncat cu polonicul de către ultimul politician pe care l-aţi auzit promiţându-vă prosperitate.

Răbdările prăjite se servesc pe stomacul gol şi buzunarele goale.

Şi cum în ultimii ani s-a cam ratat „Ziua justiţiei”, recomand aceste “răbdări prăjite” şi acelora care se gândeau că vor avea la masă fleică de rechin autohton prăjit.

În schimb, pentru că, în anul 328, a avut loc inaugurarea oficială a celui de-al doilea pod peste Dunare, construit de arhitectul roman Theophilus Patricius, care a conceput şi o monografie despre podul lui Apollodor de la Drobeta, vă pot recomanda un pod pe spate.

Gândiţi pozitiv, lucrurile se mişcă în ţară: uite, în 1990 au fost desfiinţate CPUN-urile – iubitorii de râs în cascade au plâns în hohote…;

În 1991, criticul Nicolae Manolescu, a crezut că face istorie creând Partidul Alianţei Civice – s-a făcut de istorie…;

Din 1993 ni se percepe Taxa pe Valoarea Adaugată (fără număr, fără număr);

În 1996, Guvernatorul Băncii Naţionale a României, eternul Mugur Isărescu, a declarat că a hotarât să suspende orice ajutor financiar acordat băncilor Dacia Felix şi Credit Bank. Cei care administrau aceste bănci s-au supărat, au luat economiile populaţiei şi au plecat – care în Elveţia, care în America.

Nu mai vă zic nimic despre ultimii 20 de ani că mi se termină şi mie răbdările. Prăjite sau nu.

Şi, gata!