Unul dintre artistii plastici clujeni care s-au consacrat in strainate de multi ani, Kadar Tibor a dezvaluit pentru Ziar de Cluj cateva detalii tulburatoare din viata sa artistica si personala, umilintele suferite in anii comunismului, plecarea din tara, socul Revolutiei din ”89 si modul surprinzator in care vede Clujul acum. Vernisajul expozitiei sale are loc la Muzeul de Arta sambata , la ora 17.
Kadar Tibor este primul „protagonist” ale editiei din acest an a Zilelor Culturii Maghiare din Cluj. Manierat, elegant si intr-o romana impecabila, desi e plecat din tara de 26 de ani, a raspuns temeinic la intrebari in curtea Muzeului de Arta, luand o pauza de la aranjarea lucrarilor pentru expozitie. S-a amuzat de episoade din tinerete, a relatat grav dramatismul incercarilor la care l-a supus Securitatea acelor ani si a fost emotionat cand si-a amintit de felul in care l-au surprins evenimentele din 89. Nu s-a sfiit sa isi exprime parerea despre tensiunile dintre romani si maghiari la Cluj, dar si admiratia fata de „noul val” al pictorilor de succes de aici.
Care e tema expozitiei dvs. de la Muzeul de Arta?
Expozitia are tema mea preferata, adica „Omul si peisajul”. Mereu cele doua elemente sunt prezente in lucrarile mele. De data asta e putin mai abstracta, dar e o prelucrare a peisajelor pe care le-am realizat In Transilvania, in tabere de creatie, au fost cateva la care am participat in fiecare an, cum ar fi cele de la Lazarea si la Balvanyos.
Cum vi se pare festivalul Zilele Culturii Maghiare?
Am mai fost doar la editia de anul trecut, pentru doua zile, dar am fost foarte impresionat. Este fantastic, un festival care mobilizeaza tot Clujul si vezi peste tot o intelegere si o fratie care foarte mult imi place. N-as fi plecat niciodata daca era asa ceva aici. Daca Zilele Culturii Maghiare ar fi inceput cu mai multi ani in urma, nu mai plecam din Romania.
Cum era Clujul in anii in care ati locuit aici?
Pana la varsta de patru ani am crescut in Manastur. Nu va puteti imagina cat de frumos era, cum arata atunci: casa mici, strada bisericii care nu mai este… Apoi ne-am mutat pe Motilor 18-20, unde a fost Consulatul Rus. Inca stateau soldatii rusi cu mitraliere acolo. Vizavi era o scoala de balet. Apoi am locuit in zona parc, in studentie. Am invatat sase ani la Institutul „Ion Andreescu” (actuala Universitate de Arte si Design, n. red.). In studentia mea, Clujul era mult mai mic, dar, totusi, viata culturala era foarte vie. A mereu un oras de intelectual, cu teatre, filarmonici, opere si tot felul de reviste de cultura… Si distractiile studentesti erau cu totul altele. Eu am locuit pe strada Piezisa, unde acum sunt carciumi. Si casa mea e un fel de carciuma acum, un internet-cafe. Noi eram 6-7 mii de studenti, acum aud ca sunt 70 de mii. Eu stau in Veszprem, un oras in care toti locuitorii sunt atatia.
Cum ati resimtit presiunile din anii comunismului?
De asta am plecat. Am fost nevoit sa plec. Nu vreau sa spun nume, dar am fost pur si simpul inchistat, nu mi-au dat voie sa plec din tara 10-15 ani. Eram profesor la liceul de arta, era acolo un colectiv extraordinar. O data, am sfatuit-o pe o fetita sa plece din liceu, pentru ca nu are talent. Am facut o mare greseala. Era fetita cuiva foarte important. Asta e doar un singur exemplu, treburi de genul acesta erau multe. Ma chemau la interogatorii. Am facut candva si o revista, biblingva, avea sediul pe strada Napoca. A fost interzisa. Era o publicatie de cultura, insa era in momentul in care Romania avea o deschidere fantastica spre vest. A urmat insa intoarcerea lui Ceausescu din China si o inchidere fantastica. Scriau acolo studenti la filosofie, arta literatura, oameni talentati care acum sunt scriitori, oameni recunoscuti. Am mai deschis gura. La repartitie am fost repartizat aproape ultimul. Se intampla la Bucuresti, era acolos i secretarul de stat. M-am suparat si i-am spus ca sunt al treilea pe lista si trebuia sa primesc post la liceul de arta de la Timisoara sau Cluj. Am fost repartizat la Ocna Mures, la un liceu de chimie si trebuia sa predau geometrie descriptiva. Habar n-aveam de geometrie descriptiva!. Binenteles, i-am spus directorului ca nu stiu desen tehnic sau geometrie din asta. Am predat un an de zile ilegal istoria artei, pana s-a prins directorul. Am avut scandaluri foarte mari, nu am fost asa de cuminte.
Ati prins si obligatiile de a participa la festivitati comuniste?
Cum sa nu? Eram in judetul Alba. In Alba Iulia, Ceausescu venea in fiecare an cu elicopterul. Tot judetul era inghesuit pe un teren imens. In loc sa vina la 10, a venit dupa masa la 15. Ne pazeau cu armele sa nu plecam, 80.000 de oameni, fara apa, fara toalete. Am prins asa ceva si la Cluj. Eram pusi toti de la institut sa stam insirati de la 8 dimineata pana seara, la ora 20. Tot Clujul era afara, iar Ceausescu trecea cu masina printre oameni, dintr-un capat in altul.
Cand ati plecat din tara? Cum a fost?
Din pacate, in 1988. Plecarea a fost catastrofala. Puteam sa iau doar doua picturi, din picturile mele. Am pus tot ce s-a putut intr-un container, vamesul a verificat tot, a sigilat si a plecat. A venit un alt vames care ne-a ordonat sa deschidem iar. Ne-a pus sa scoatem totul, seara la ora 23, la minus 17 grade, cu doi copii si sotia gravida. Si-au batut joc de noi. Era o plecare legala. Seful de la pasapoarte m-a chemat cu ceva vreme inainte la Securitate si mi-a spus ca daca semnez ca plec definitiv imi da drumul in doua saptamani. Am semnat. Din clipa aia au trecut doi ani pana la plecare. M-au dat afara din scoala, la fel si pe sotie. Am trait din ajutorul dat de parinti si socri.
Cum ati simtit schimbarea tarii in care traiti?
Intai am mers la Budapesta, apoi am primit un atelier foarte mare in Veszprem. Budapesta nu mi-a placut deloc, nu e pentru mine. Eu sunt mai taranist, imi place linistea. In Veszprem stau intr-un loc aproape de centru, intre brazi, ca in Transilvania. Cei pe care i-am cunoscut acolo nu stiau prea multe despre Romania. stiau de Ceausescu, apoi ca a fost impuscat, dar cam atat. Eu eram deja cunoscut ca pictor acolo, dar concurenta e foarte mare.
Cum ati vazut Revolutia?
Am fost prezent in fiecare clipa, am venit cu sotia dupa cateva zile care sa vedem ce se intampla si cum putem ajuta. Nu am putut chiar in zilele Revolutiei pentru ca veam un copilas care nu avea un an. Am fost foarte socat, in viata mea nu am crezut ca despotul asta va disparea. Doamna Ceausescu a fost academician la Londra. Nu am putut sa cred asa ceva, insa e clar ca a avut un sprijin si din Vest. Imediat dupa asta, mie mi s-au deschis oportunitati de calatorie, am inceput sa merg cu lucrari si expozitii in Vest, aveam vreo 40 si ceva de ani. Am vazut Viena Berlin, Stokholm, am avut expozitii in Olanda, Danemarca… Am inceput sa vin si la Cluj, poate nu cat trebuia.
Sunteti dezamagit de felul in care au evouta lucrurile in Romania dupa ”89?
Nu. Putea sa fie mai bine, dar e o treaba pe care fiecare tara o traieste altfel. Si in Ungaria merge foarte prost. Romania e foarte bogata. Bulgaria merge prost, Slovacia la fel. Doar cehii o duc mai bine, ei au fost mereu mai evoluati. Ungaria a fost doar cu un pas inainte, si totusi a fost o baraca mai vesela decat Romania.
Cum ati schimba Clujul?
Mi se pare ca a devenit enorm. E un oras vechi si foarte bine construit, dar nu pentru traficul acesta. Ar trebui organizat mai altfel, mazi ales ca astazi se poate face orice daca sunt si bani. Clujenii de acum mi se par mult mai civilizati, mai curati, mai echilibrati un pic. Nu vezi isterii, iesiri nervoase pe strada, cel putin eu nu am vazut. Sunt fericit sa vin asa des la Cluj, ca nu mai este granita. Am adus 50 de lucrari si nu m-a intrebat nimeni nimic la frontiera. Inainte te omora si daca te prindea cu una mica. As schimba circulatia, organizarea galeriilor de arta si in rest nu stiu.
Cum vedeti arta clujeana?
Cunosc asta mai bine decat orice, pentru ca aproape toti pictorii care sunt aici mi-au fost ori elevi, ori colegi. Sunt foarte talentati, ii cunosc aproape pe toti. Am prieteni buni la universitate, domnul director de la Muzeul de Arta mi-a fost elev. Clujul s-a dezvoltat foarte mult, dar nu si in privinta galeriilor de arta. Cea a Uniunii Artistilor Plasitici este inchisa. Ioan Sbarciu a facut in subsolul Casei Matei o galerie foarte faina, dar sunt multi artisti care nu au spatiu sa expuna.
Cum ati perceput succesul fulminat pe care l-au avut cativa artisti clujeni in strainatate?
Adrian Ghenie, de pilda, e un geniu, atat artistic, cat si administrativ. El si-a facut un plan A si un plan B. In afara de faptul ca cei sase tineri care au plecat de la fabrica de Pensule si sunt acum in Occident sunt foarte talentati si se descurca foarte bine, sunt si buni manageri.
V-ati pastrat cetatenia romana, mergeti la vot?
Am pastrat-o, dar nu am ajuns niciodata sa votez pentru ca mereu se intampla sa fiu plecat in strainatate si, in plus, in politica nu ma bag. Am eu alte treburi.
Cum ati vazut tensiunile romano-maghiare de la Cluj din ultimii ani?
In ceea ce il priveste pe fostul primar Gheorghe Funar mi se parut mereu ca a avut probleme cu sanatatea, ca nu a stat niciodata bine cu nervii. Nationalismul pe care l-a promovat a fost unul negativ. Exista si unul pozitiv, sa iti iubesti natia, dar Funar a fost bolnav, mi s-a parut ca uraste tot ce nu e roman. Acum e o mare diferenta fata de anii aceia. Am avut si colegi romani si niciodata nu am resimtit asemenea tensiuni. Eu am avut de-a face cu zeci de Funari, care lucrau la Securitate. Cei care au fost aici acum sunt la Constanta sau la Craiova, ceai cei de la Craiova sunt la Cluj. Si acum, sunt oameni de afaceri foarte cinstiti.
Expozitia Omul si peisajul poate fi vizitata la Muzeul de Arta intre 16 august si 7 septembrie.
Kadar Tibor s-a nascut la Cluj, in 1946, si a absolvit in 1971 Academia de Arta Ion Andreescu””, avandu-l ca mentor pe artistul Petru Abrudan. In prezent este membru al Fundatiei Artei Maghiare, Asociatiei Artistilor Maghiari si Societatii Pictorilor Maghiari, este membru si lider al Asociatiei de Arta din Veszprem si, in 2004, a fondat F-Group.