Vechile cantine muncitoresti ale Clujului s-au adaptat la capitalism. Cu aceleasi meniuri, dar cu pretentii de restaurant, cantinele atrag zilnic mii de clujeni. O masa calda la preturi accesibile ii face pe clujeni sa ia cu asalt la orele amiezii localurile cu autoservire din zonele in care lucreaza. Daca in cele mai multe cazuri mancarea este buna, in materie de design „restaurantele” lasa de dorit: tava ordinara din plastic asezata peste fata de masa scumpa langa scaune imbacate in satin, candelabre de cristal si oliviere de tabla, ficusi dusi la iernat si flori de plastic pe mese.
Piata 1 Mai este una dintre cele mai cunoscute platforme industriale din oras. De la firme mari precum Clujana, Jolidon sau Construdava, pana la mici ateliere de manufactura, aici muncesc mii de oameni cu sau fara halat albastru. Nici nu e de mirare ca in zona e cea mai mare aglomerare de cantine din oras. Pe o raza de 50 de metri, gasesti cel putin cinci localuri in care se serveste masa, iar in trei cazuri muncitorii imping tava.
Vizavi de Spitalul Municipal, la “Bistro Casa de Piatra”, sala e oricand pregatita sa gazduiasca o nunta. Mesele si scaunele sunt imbracate in satin alb atat pentru proapetii insuratei, cat si pentru oaspetii in salopeta, de lunea pana vinerea, intre 10:00 si 17:30. Aici sunt intotdeauna mancaruri pentru toate gusturile.
De la fasole cu ciolan, la pastrav pe gratar sau preparate pentru vegetarieni. Preturile sunt si ele pentru orice buzunar: o ciorba costa in jur de patru lei, iar garnitura in jur de trei lei. Meniul zilei costa 11 lei, iar clientii sunt extrem de multumiti.
“Nici in America nu mancam cu mai putin de cinci dolari”, spune unul dintre clientii de astazi ai localului.
Restaurantul Safir, cunoscut de toata lumea drept cantina Carbochim, ii asteapta pe infometati cu un meniu variat. Diferenta consta, insa, in oferta bogata de deserturi: prajituri cu ciocolata, de post, papanasi sau rulada cu fructe.
Aici se poate cumpara si cafea “to go”, iar muncitorii “cu experienta” se pot omeni cu o cinzeaca. Preturile sunt similare cu cele de la “Casa de Piatra”; insa muncitorii sunt asteptati si cu sase variante de mic dejun, la 7 lei.
In sala care primeste si nuntasi, desi de tavan atarna candelabre somptuoase “de cristal”, mesele sunt ca iesite din fabrica: dezbracate.
Cea mai proasta alegere in materie de “impinge tava” din Piata 1 Mai e cantina de la intrarea in Clujeana. Restaurantul Cortina Line duhneste a mancare statuta si tutun ieftin.
Nici oferta gastronomica nu e mai imbietoare. In plus, recipientele in care se tine mancarea in vitrine pastreaza pe margini urme intarite din trecutul gastronomic.
La Cantina de sub Primaria Cluj-Napoca nu merg muncitorii din fabrici, ci functionarii publici. Aici preturile sunt decente, iar oferta este modesta. Nu iese prin nimic in evidenta, dar macar nu gazduieste nunti in weekend-uri.
E printre putinele locuri in care mai gasesti un caiet in care se pot face sesizari, de unde aflam ca pofticiosii si-ar dori mai des salata orientala si carnati in salata de cartofi.
Cantina de la Farmec: bucate reci pe mese nuptiale
Fosta cantina unde luau masa muncitorii faimoasei fabrici de cosmetice s-a adaptat vremurilor si s-a preschimbat in Farmec Premium Ballroom.
Totul e invesmantat in alb vaporos si luminat de candelabre cu cristaluri si neoane mov.
S-au pastrat vechile rafturi pentru tavi, servetele si vesela, iar preturile sunt prinse ghidus intr-un bat infipt intr-un soi de torturi de plastic.
In recipientele de dupa vitrina se regasesc toate preparatele “traditionale” din mediul urban autohton, de la ciorba de burta la ceafa, snitel sau “gotdon blue”, papanasi sau cartofi taranesti. Cea mai ieftina ciorba, cea de legume, costa 5 lei, iar cea mai scumpa e cea de burta, la 7 lei. Snitelul de porc, “in fulgi de porumb si pesmet auriu”, costa 8 lei, la fel ca preparatul pe a carui eticheta scrie “gotdon blue”, in vreme ce un cotlet la gratar e 7 lei, la fel ca pieptul de pui la gratar, iar ceafa la gratar e 10 lei.
Papanasii au pretul de 4,5 lei. Una peste alta, o ciorba de burta cu papricas de pui e 16 lei. Impingi tava de la un fel la altul, ai de ales intre papricas de pui cu mamaliguta sau jumate mamaliguta, jumate piure “ca se cam termina mamaliga”. Angajatii iti ureaza pofta buna, au uniforme albe si dau bon fiscal la cerere. Tava de plastic se pune direct pe masa mare si rotunda, acoperita cu damasc alb cu falduri festive, langa oliviera ordinara, din sticla imbacsita si metal unsuros, asezata pe o farfurie.
De o parte si de alta a “barului”, doua plasme raspandesc muzica la moda. La MTV, Enrique Iglesias canta “Bailando”, deasupra IT-stilor veniti la masa de la o firma din apropiere, a cuplului in varsta care mananca molcom si a grupului omogen de angajati la costum care isi iau pranzul mai incolo.
Ciorba e ardeiata si piperata bine, cu bucati insignifiante de burta. Papricasul e rece si carnea cam uscata, iar mamaliguta are crusta. O nota de restaurant adevarat si nu vreun local de tip “impinge tava” o da faptul ca nu trebuie sa duci tava in vreun colt, ci o lasi pe masa si e ridicata apoi de personal.
La iesire, din nou senzatia ca acusi-acusi vine alaiul de nuntasi: de sub tavanele false razbate lumina de neon albastru, iar un meniu ultra-elegant anunta preturile de Revelion.
Cantina Ilinca, „orhideea” Baciului
Pe Calea Baciului 47 Parcul Logistic Ruttrans adaposteste, pe langa zeci de firme, si cantina Ilinca. Imediat pe stanga cum intri pe poarta restaurantul cu autoservire Ilinca te intampina cu meniul zilei inca de afara. E afisat pe un perete si abia descifrezi felurile de mancare de dupa schela asezata pe fatada halei. Un bucatar de ceramica sta spanzurat de peretele halei, iar cateva mese de plastic din fata arata ca vara exista si terasa.
Cum intri, un miros intepator de cantina de spital te izbeste imediat. Mancarea e asezata in vitrina, iar dupa ce te servesti cu o tava din plastic, capitonata cu o foaie de caiet ministerial, poti pofti la meniul de azi.
Ciorba de burta costa 6 lei, cea de pui a la grec e mai putin, 5 lei, iar cea de fasole boabe are acelasi pret. La felul principal, aripioarele de pui sau snitelul de porc sunt cele mai cautate de muncitorii de pe platforma, care vin aici zi de zi sa manance.
Mancarea e scumpa pentru calitatea ei. Ciorbele sunt servite reci, la fel si legumele la cuptor, in timp ce in salata cu pui bucataresele au maruntit niste sunca ieftina si au presarat-o cu boabe de mazare. Doua feluri de mancare, cu salata sau sos, ajung sa te coste la Ilinca in jur de 15 lei.
Gratarele se fac numai la comanda, dupa cum arata un afis, iar cand vine vorba de bonul de casa, angajatele se feresc sa le dea clientilor.
Laitmotivul cantinei este orhideea. Pe mese, langa oliviere sta cate o vaza micuta cu o orhidee de plastic, iar pe perete troneaza un tablou imens cu aceeasi floare. In coltul salii un cuptor cu microunde ii rezolva pe clientii care socot ca mancarea e prea rece.
Nu lipsesc nici ficusii si tot soiul de plante de apartament, asa cum ii sade bine unui local care se respecta. Sala este relativ curata, luand in considerare si vremea de afara, pe alocuri troneaza insa panze de paianjen pline cu praf.