Reportaj

Masa de Joi vine la caserola. Din inima pentru nevoiasi

Isi rup doua ore pe saptamana, ca sa gateasca o masa calda pentru nevoiasi. Tineri, studenti si cadre universitare ale Facultatii de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii Din Cluj-Napoca care vad in actele lor de caritate un gest uman, sincer, normal. Totul se pregateste din banii proprii si din donatiile care vin rar pentru sufletele care au nevoie sa creada ca au inca un ajutor spre care sa intinda mana.

Gatesc pentru oameni care locuiesc pe strazi, fara niciun venit sau cu salarii mici, oameni pentru care o masa calda inseamna o zi mai buna. Nu-i intreaba nimeni cati bani castiga sau unde muncesc, daca muncesc. Nu se uita nimeni la haine sau la incaltamintea pe care o poarta, nu-i intreaba nimeni de ce intind mana sa ia caserola cu mancare calda si, mai ales, nu-i judeca nimeni. Sunt oameni care au nevoie de mana intinsa, chiar daca deocamdata e doar o data pe saptamana. Unii dintre ei, cu ochii in lacrimi, se inclina si multumesc din suflet, iar asta e cea mai mare recompensa: “Sa vezi ca ai muncit pentru ceva ce conteaza, ca ai reusit sa faci un om fericit, chiar daca doar la masa de pranz. Azi, el a avut o zi mai buna datorita tie. Azi a mancat”.

“E ceva…normal. Asta inseamna normalitate. Nu o facem pentru suflet, pentru fapte bune, pentru o contorizare. Asa ar trebui sa arate o lume normala, in care, daca poti, sa ajuti, sa dai ceva celor care nu au sau au mai putin decat tine”, isi explica tinerii implicarea sociala.

Actiunea lor nu e sporadica si nici un moft pe care sa-l satisfaca, dar de care sa se plictiseasca dupa o saptamana, doua, trei. Fac asta de patru luni si nu au de gand sa se opreasca. Din contra, planurile lor incep acum sa se contureze mai bine, iar visurile le cresc, incet, dar mari.

In fiecare joi, la doi

Joia se intalnesc la Cantina Primariei, cu bucatele in plase si planul facut. George, Radu si Adi au fost aici de la inceput, stiu foarte bine ce au de facut. Ancuta e studenta la Administratie Publica, azi e prima ei zi de voluntariat, dar baietii o initiaza rapid in arta culinara. George e bucatarul care vine saptamanal cu o idee indrazneata – azi se gateste mancare marocana, o ciorba mai groasa, cu carne de pui, lamai si prune.  Saptamana trecuta a fost curry.

“Oamenii strazii mananca delicatese din bucataria internationala – asta e unicitatea proiectului”, glumesc ei, in timp ce trebaluiesc prin cantina primariei.

Cu parul strans si halatele albe imbracate, sarcinile se impart rapid – unul taie ceapa, altul carnea, cineva amesteca in oala de pe aragaz, altul spala vasele. Cutitele impart piepturile de pui in cubulete pe fundalul glumelor din bucatarie, in timp ce bucataresele cantinei trag cu ochiul la oalele de pe aragaz. Ceapa trebuie calita, carnea inabusita, lamaile decojite, prunele taiate in jumatate.

Din bucatarie in universitate 

O ora mai tarziu, mancarea e gata, moment in care Cosmina, initiatoarea proiectului, intra in cantina cu o plasa de paine, salata de vinete si zeci de caserole. Preda la Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii si vine direct de la scoala. Il inlocuieste pe George, colegul ei, care are cursuri de la 16.00. Bucatarul sef renunta la halat si pleaca. Munca lui de voluntar se opreste aici, la facultate o sa-si imbrace haina de invatator.

„E o un lucru pe care il facem cu drag, fara efort. Gatim mancaruri pe care le vedem la televizor sau la care ne gandim de dimineata. Totul vine de la sine”, spune el inainte sa plece.

Caserolele au fost deja insirate pe mese, iar Radu imparte mancarea cu un polonic greu. La ora 16.00 iesim in Piata Muzeului, cu caserolele in brate; zeci de oameni asteapta deja. Barbati murdari, cu fetele umflate si lovite de la prea mult alcool, femei sarace, cu plase in mana.

“Multumim din suflet!”, “Sa va dea Dumnezeu sanatate!”, murmura ei, in timp ce te privesc in ochi si-si iau portia saptamanala.

“Mai dati-mi una”, se tanguie o femeie cu trasaturi masculine. “Mai avem pe cineva in parc. E bolnav cu piciorul, nu poate veni. Si mai sunt inca doi, dati-ne trei portii, va rugam”, se roaga ea. Altii doi o aproba: sunt trei prieteni de-ai lor in parcul IL Caragiale care ar avea nevoie de mancare, dar n-au ajuns aici, asa ca ii insotim.

Pe banca din parc, un barbat cu ochi tristi isi acopera genunchiul cu o sapca de piele. “V-am spus ca e aici”, tipa femeia, iar vocea i se stinge. “Vezi ce fac eu pentru tine? Daca nu venea domnisoara, mai bine nu mancam eu si-ti dadeam tie”.

Barbatul se rusineaza si isi mangaie genuchiul. Nu scoate niciun sunet; multumeste tacit, din ochi. Din spate, apar altii doi, cu hainele murdare si rupte. “S-au dus dupa chistoace, dar vedeti ca au venit?! Nu te mint eu, fata mamii”, zambeste femeia.

 De la oamenii strazii la copii si batrani

27 de portii de mancare au fost impartite in centrul orasului saptamana aceasta. Restul se incarca in masinile personale ale voluntarilor. Urmatoarea oprire e la Centrul Social de Urgenta din spatele Garii. Aici locuiesc oameni batrani, neajutorati, femei singure, cu copii mici. Primesc cu zambetul pe buze si cu multumiri sincere mancarea calda.

“Ua, cu prune!”, rade Alexandru. Are 10 ani si locuieste in centrul social alaturi de mama lui si cei patru frati mai mari. Pentru el, masa de joi e o bucurie nesperata. „Saru’mana, tanti”, spune copilul inainte de a se repezi la caserola.

Plecam in timp ce lumea se aseaza la masa, iar cei mici ne fac cu mana. „Veniti si saptamana viitoare, asa-i?”, intreaba, pueril, Alexandru. Iar Cosmina aproba. O sa vina si saptamana viitoare, proiectul O masa calda e abia la inceput.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *