Amicii ziarului

Libertate sau Prima Casa?

Dupa ce am scris articolul anterior despre Prima Casa, creditul minune pentru tineri, am asteptat cu un real interes reactiile publicului cititor.

Nu mica mi-a fost mirarea cand am sesizat ca o mare parte dintre cei care au comentat articolul au vazut in calcule esenta articolului. Intentionat, aceste calcule au fost facute lapidar, pentru a nu atrage atentia asupra lor. Intentia mea era de a arata cum ne pierdem libertatea contractand un credit, cum ne expunem fara sa gandim la tot ce se poate intampla rau intr-o viata de om. Refuzul cititorilor de a vedea cum viata le poate fi distrusa este fara logica. Modul in care ei se cred invincibili este socant. Dupa proiectia contractantilor de credite, suntem o natiune de invingatori. Oameni care nu se imbolnavesc niciodata, nu isi pierd locurile de munca, nu divorteaza si care stiu foarte bine care sunt bugetele familiilor lor pe urmatorii 25-30 de ani. Acesti supereroi corigenti la aritmetica prefera sa faca niste calcule strambe, care le ofera scuze facile in demersul lor de achizitie a unui acoperis. Dovedim in acest fel un comportament atavic, demn de societeti mai putin civilizate pierdute in istorie, unde foamea frigul si frica guvernau ratiunea noastra.

De dragul celor care prefera socoteala voi incerca sa definesc cativa termeni care apareau des in comentariile cititorilor. In primul rand termenul de locuinta decenta apare foarte des si diferit de la un cititor la altul. Unii cred ca 30 de mp sunt un spatiu foarte decent, altii chiar mai putin, cand este vorba despre achizitie si comparabil la chirii, in pret, cu cel putin 60 de mp. Tributari unei gandiri pseudocomuniste formata de parinti care nu le-au vorbit niciodata despre libertatea de a lua decizii fara sa fii sub presiune, tinerii compara mere cu pere si prefera sa faca concesii unor calcule care ii avantajeaza aparent in demersul lor de achizitie. Ce nu inteleg eu este de ce sa compari 30 de mp de achizitie cu 60 de mp de chirie, cand o poti face invers. Adica sa faci o achizitie de 60 de mp peste 12 ani si sa locuiesti in 30 de mp in toata vremea asta.

Daca acesta era calculul atunci este adevarat ca un apartament de 30 de mp este in jur de 130 000 ron iar rata dupa cum se vede este de 1000 ron ( conform modelului de calculatie de pe site BRD pe care il puteti verifica AICI) si o comparam cu o chirie de 1000 de ron. In modul acesta de gandire este adevarat ca este mai bine sa platesti o rata decat o chirie, dar nu ar fi oare mai corect sa ne facem socoteli in favoarea noastra si sa vedem cat este o locuinta decenta in care poate trai o familie cu unul sau doi copii adolescenti.

Cata vreme esti tanar si ai copii mici poti foarte bine sa locuiesti in chirii mai modeste unde sa platesti o chirie de 700 ron, cam ca si AICI, care poate fi negociata si ea in functie de perioada de inchiriere si sa cumperi un apartament de 60 de mp, care inseamna deja, o locuinta decenta. Pentru un astfel de apartament, se plateste o rata de 1900 ron pe luna conform site-ului BRD. Din diferenta putem in fiecare luna sa depunem cu dobanda la termen de 6% 1200 ron care in decurs de 12 ani devin 250 000 ron adica aprox 60 000 de euro. Ce nu mai luati in calcul este si amenajarea apartamentului decent in care locuiti si pe care trebuie sa o faceti, reparatiile de peste ani care nu mai cad in sarcina celui care inchiriaza, ci in seama celui care a cumparat. Ce nu vreti sa vedeti este faptul ca sunteti legati de un oras pe viata si nu mai puteti da curs unor oportunitati de angajare din alte orase sau alte tari, chiar daca sunt mai bine platite, iar in felul acesta parintii care va indeamna sa cumparati o casa in rate va incatuseaza aratandu-si egoismul si frica nerostita de a ramane singuri la batranete.

Iata calculele de care va tot cramponati si modul in care puteti sa vedeti lucrurile cu precizarea ca, in momentul in care nu poti sa depui intr-o luna suma in depozit la banca, visul tau se indeparteaza cu aceeasi perioada de timp. Insa in cazul creditului nu ai acest lux. Ba chiar dupa cateva luni te indepartezi aproape de tot de draga ta investitie. Ce ar mai fi interesant de vazut in calcule este faptul ca, dupa 20 de ani de rate, tu ai reusit sa platesti doar 50 % din apartament. Sunt convins ca niciunul dintre cei care au facut un contract de credit nu a citit contractul tradus de un avocat pe intelesul tuturor, iar graficul de rambursare este doar o anexa pe care nici nu au sesizat ca exista. Nu mai vorbesc de faptul ca intarzierile sunt taxate pentru fiecare zi de neplata cu sume exorbitante. Stiu ca veti zice ca nu este mult cativa lei dar incercati sa ii transformati in procente si veti avea o mare surpriza.  Comisioanele si penalitatile devin noua paine a bancilor, ei sunt cei care au rabdarea sa adune de la fiecare cate putin in fiecare luna iar la sfarsit de semestru sa ne arate niste profituri uriase, care nu au cum sa fie facute din diferenta dintre depozitul tau de 6% si creditul tau de 7,5%. Cum altfel sa reuseasca sa faca cateva zeci de milioane de euro profit doar intr-un semestru, daca nu cu ajutorul vostru, al celor care nu dau importanta celor cativa lei platiti in fiecare luna.

Banca nu este niciodata interesata de problemele tale, ea se comporta ca un prieten care iti ofera o umbrela cand este soare si pe care ti-o cere inapoi cand incepe sa ploua. Ce ar mai trebui sa constientizam este faptul ca programul Prima Casa a fost creat pentru sustinerea sectorului imobiliar care altfel s-ar fi prabusit. Vezi cazul orasului Detroit unde se vand si acum case cu 500 de dolari. Iar in mod conex, statul s-a implicat indirect in salvarea bancilor prin sprijinirea aparenta a tinerilor, amanetand viitorul acestora pe urmatorii 30 de ani. Partea distractiva oarecum, este cum contractantii de credite se definesc inca de la inceput ca fiind proprietari, iar bancile si statul nu ii contrazic intretinandu-le visele cu slogane si promisiuni. In speranta ca, de data asta, am reusit sa va fac pe plac calculand corect ce aveam de calculat va doresc sa aveti puterea sa ganditi in favoarea voastra intotdeauna si sa nu omiteti propria libertate – este bunul vostru cel mai de pret.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *