Scrie jurnalista Recorder, Codruța Simina: ”În afară de PSD, a doua organizație care ar trebui să aibă friguri mortale – bine, și morale – post materialul Recorder e presa din România. Scriu asta cu îngrijorarea că hate-ul și meme-le vor rămâne doar pe spatele lui Marcel Ciolacu, nu și pe omologii săi din presă. și nu e correct.
O să deschid și rana cu presa locală – pentru că trebuie deschisă.
În presa locală, materialul Recorder pur și simplu nu e subiect. „vai, partidele plătesc jurnaliști”, ce noutate… De ani de zile, așa se finanțează majoritatea presei locale, aia care mai există: pe bani de la partid. și asta se poate verifica în machetele de publicitate în ultimii ani, pentru presa locală, orice finanțare e bună. e o banalitate. e rețeta de supraviețuire.
Și nu e că jurnaliștii locali vor să fure din bani publici sau să publice căcaturi electorale sau servite, e că nu mai există alte surse de bani. În toată presa locală sunt oameni care tânjesc să facă meseria asta pe care o iubesc și o știu – să scrie știri – dar văd că nu mai au audiențe și venituri pentru asta. Și nu mai știu cum să se reinventeze. poate nici nu mai au energie pentru asta.
Au și îmbătrânit, și asta nu e o vină, așa merg lucrurile. nu mai vor să învețe ceva nou sau inovativ, să facă vizualuri, să spargă metadate, să învețe de la Bellingcat, să scrie aplicații de granturi, să meargă pe la UE, în vizite, să piardă 3 zile scris câte 20 de știri pentru două povești cu eurodeputați și eurolideri, care, în final, nu vor face trafic pentru ziarele lor. și traficul e stăpânul la bani.
Majoritatea redacțiilor locale cinstite din România sunt 3 reporteri într-o garsonieră. v-au spus din 2006 ce va fi în 2016 și nu i-a ascultat nimeni. V-au dat toate rețetele de business politic cu bani publici și nu i-a ajutat cu nimic să trăiască au obosit.
Pentru fiecare subiect care face vogă azi în presa națională, presa locală a avut un hint de-acum 5 ani, pe care l-a scris și nu l-a citat nimeni și nu l-a băgat nimeni în seamă. Scriu asta pentru că vom pierde toți dacă rămânem cu impresia că doar PSD și PNL au fost subiectul Recorder.”
Da, în foarte mare măsură, Codruța Simina are dreptate. Mă văd nevoit să afirm că despre subiectul banilor de partid în presa locală (unde ”nu e subiect” subiectul Recorder) am scris si răsscris – poate de aceea nici nu mai este ”subiect”, ci ciorbă reîncălzită. Mai ales că Recorder nu merge până la capăt să ne spună exact sumele care s-au încasat. Și s-au încasat, Ziar de Cluj v-a tot arătat cu OSĂ Boc, de exemplu, bagă bani cu nerușinare în presa central, în timp ce batjocorește presa locală. O batjocorește, inclusive încălcând legea și nefăcând nici măcar acele conferințe de presă. Că poate.
În primul rând că ”are vad” la presa de chitanțier, apoi că ”are vad” la propria lui Oaste a Domnului Nostru Emil Boc – care crede și nu cercetează, ”are vad” la gașca de hatteri și hipsteri care blamează ziare ca Ziar de Cluj că de ce se leagă de Untold, de ce de USR, de ce, de ce, de ce – uitând că aceeași monedă I se servește și PSD, și PNL, și oricui care ”calcă pe bec”.
CITEȘTE: Te îmbrac în cerneală, ca să te dezbrac de caracter
Ziar de Cluj își permite să zică și să scrie ce vrea, despre cine vrea, că, deocamdată, pe probe, este singurul ziar care a rupt contracte extrem de bănoase cu oameni de afaceri și partide când aceștia și-au permis să încerce să interfereze cu politica noastră editorială. Să aibă pretenția că publicitatea cumpără ”protecție”. O nerușinare cu care s-a abuzat în cazul Gazeta și prin care boschetarii presei clujene (se știu ei care), au tras perna de sub capul credibilității mass media. Credeau că-și omoară un rival în ale condeiului marșând pe chestia cu ”șantajul de presă”, au omorât presa și-au omorât meseria. De omenie nu mai vorbesc, că unde nu e om, nu e omenie.
Mai mult, și așa este corect, am scris și despre sponsorizările care îi transformă pe jurnaliști în activiști, chiar dacă nu vorbim despre bani ai partidelor politice. Jurnaliști care apoi se dau cu curul de pământ de cât de deontologi sunt ei. De liberi…
Ce nu se înțelege în această meserie și, în general, funcționarii de presă nu o înțeleg de peste 20 de ani, este faptul că activismul nu e presă. Indiferent că ești activist de partid (și, prin natura relațiilor comerciale, am fost și eu niște ani activist politic, așa că știu ce vorbesc și scriu), sau de orice alt fel.
Dacă iei banii și îți păstrezi verticalitatea, nu văd nici o problemă în asta: publicitatea (marcată ca atare) pe aceeași “pagină” cu corecta informare.
Presa funcționează cu bani, “cauzele” (mai ales cele ”de voluntariat”) tot cu bani.
Independența și verticalitatea ca jurnalist ține de tine, ca educație și respect față de meserie, de caracterul pe care-l ai: ești curvă de presă, se vede de la o poștă, nu mai poți minți pe nimeni.
Iar cititorii sunt primii vinovați de situația creată din momentul în care s-au obișnuit cu ”gratisul”, dar cer și să citească numai ce e în bula lor active – numai bine despre ”ai lor” numai ”bine le-a zis-o” despre ”ceilalți”.
”Cititorii” aceștia sunt mai activiști decât ”șoșonarii” de partid și complicii celor care cred că dau bani pentru a-și cumpăra liniștea mediatică. La fel de vinovați sunt chiar cititorii.
Ca și cei de la Recorder, ei consideră nocivi numai banii din activism politic, dar uită (convenabil) de banii proveniți din politici de activism. Cu ce e mai puțin nociv pentru meserie banul politic, decât banul de la diverse comitete și comiții de presiune ”în civil”?
Țucălarul unui politician sau țucălarul unul procuror sau securist, tot țucălar e, chiar dacă se maschează în deontologul neamului de presă.
Când primești bani de la activiștii civici faci tot propagandă, nu presă.
Singurii bani curați ar fi cei din abonamente, dar toți supărații pe presă s-au obișnuit cu ”pe gratis”, o muie luată de mass media acum 20 de ani când s-a inventat ”ziarul de kaufland”. Și blogul. Și ”influiensării”.
Este despre manipularea cu ”pe gratis”. Unde au pus osul și cititorii. Servind political, servind absonsul din economicul și politichia de cumetrie din România.
Citiți și materialul la care v-am dat link mai sus, să înțelegeți cât de nocivi, la fel de nocivi ca banii de la partide, sunt banii din activism ”civil”.
Și despre cum nu ar trebui să își afișeze inocența jurnalistică nimeni.
Și, mai ales cititorii, pe cea morală.
Tot văd comentarii de toată jena despre presa locală ”din Cluj”, care este ”de toată jena”.
Câți dintre cei care dau din tastatură, să ne arate că există, au un abonament la vreo presă locală, sau la presă în general? ZERO. V-o spun din proprie experiență. Cu cât mai ”guralivi” în taste, cu atât mai ZERO ca și caractere, ca și implicare.
Discuția este despre mai multe paliere ale ”vinovățiilor” care au dus în final să se constate că presa se face cu bani și că cine plătește poate avea pretenții asupra repertoriului și tonului muzicii. Unul dintre aceste paliere de discuție este despre chiar acești comentaci care s-au obișnuit să fie totul ”pe gratis”.
Și, deși, presa aceasta locală, ”de toată jena” este rugată în genunchi de cei care o înjură să îi ajute când dau de dracul cu autoritatea locală (mi-e plin podul în 32 de ani de presă locală de astfel de rugi fierbinți), tot aceasta este vinovată că jurnaliștii mănâncă, beau, pișă și cacă și mai au și facturi de plătit.
Depășind, jurnalismul este o meserie care se ține cu bani, permit să fim criticați cei care nu iau de-a gata ”pe gratis” informație – inclusiv ”de toată jena”.
Că nu de la mamele lor din ogradă ne hrănim. Nu vine nici mica-sa, nici ticu-so să ne plătească facturile.
Atitudinea aceasta de blamare a presei, dar fără a pune osul pentru a o întări – și am avut experiența tristă de a încerca abonamente, o au și alții și sunt la limita subzistenței, convine de minune lui alde Boc și compania.
Banii partidelor (asta nu se spune) sunt pompați cu precădere în presa centrală, aici, pe ”local” se dau pișcoturi, tocmai din cauza acestui nemeritat și superior dispreț al unor neica nimeni care nu au avut curajul niciodată să-și ridice vreun potentat local în cap. Care nu au avut procese și nu au fost la un pas de pârnaie câtă vreme era incriminată penal insulta și așa -zisa calomnie. Poate depune mărturie Marius Avram.
Pot depune mărturie eu.
Dacă nu era presa asta locală ”de toată jena” (cum își permit toți neica nimeni să o eticheteze), nu se știa despre Lucan, despre afacerile lui Arafat, despre morții de la Revoluție – despre un șir extrem de lung de nedreptăți ale administrației publice locale, care ar fi rămas la nivel de bârfă.
Veniți și întăriți presa locală, apoi puneți etichete.
Deși, cum am mai zis, cei care dau bani au pretenția să citească numai în bula lor. Cum află ceva ce nu le convine, reacționează fix ca partidele: ”adică noi vă dăm bani, ca să ne crticați”? Toți au impresia că suntem slugi – că slugile, de obicei, văd numai slugi în jurul lor – acesta le este unicul confort mintal: aducerea la numitorul comun al propriei lor nimicnicii și neputințe.
Paiul din ochiul altuia și pișarea pe vot – cam despre asta vorbesc ei, fără să aibă proprietatea cuvintelor.
Fără să își pună o oglindă în față.