Dragoș Bucurenci şi-a dat ieri jos “şpilhozănii” de mediu şi a îmbrăcat sacoul cu mânecuţe de director de comunicare al Philip Morris România, compania de produs fum de ţigară şi fumuri de IQOS. Şi? De ieri începând, copiii fumătorilor nu mai sunt atât de predispuşi să fumeze.
Salut, sunt Victor Lungu şi azi vorbim despre surprizele pe care ni le rezervă viaţa. Că nu are rost să mai vorbim despre ipocrizie şi despre dorinţa de suflet în Rai concomitent cu practicarea Păcatelor Sodomei şi Gomorei, nu?
Ştii că ai director de comunicare când începi cu o criză… de comunicare. Iaca mostră de comunicare (pe care) din partea lui Bucurenci: „(…) nu mi-am imaginat vreodată că o companie precum Philip Morris va avea curajul să parieze pe un viitor fără fum, în care țigările vor fi înlocuite cu produse mai puțin nocive pentru fumătorii adulți”. Cum vă ziceam, de ieri începând, fumul de ţigară nu mai conţine 70 de substanţe cancerigene care pot provoca moartea. De ieri nu mai există ţigară care produce risc de orbire şi de impotenţă. Fumătorii adulţi au fost salvaţi mai ceva ca delfinii eşuaţi pe malul Mării Negre. Fumătorii copii încă n-au intrat în targetul de comunicare al lui Bucurenci.
Cu de-alde “corrrrecţi” ca ăsta s-a distilat Răul din Mare în “mic”, de n-a mai rămas nimic de ales în politica autohtonă. #Rezist la preţul corect! Hipsterii ne-au stabilit politicile corecte ale rahatului care are o parte curată de care se poate ţine când se bagă în gură. Eco, frate! Bio şi deloc degradabil. Banii numai în mâna lor nu put! Eu nu m-aș mira dacă Bucurenci ar lucra azi pentru Green Peace, iar poimâine pentru Centrala Atomică de la Koslodui.
Am avut și eu parte de surprize cu şi despre ecologie în viață după ce, ani de zile (copilăria pionierească, adolescenţa utecistă şi niţică tinereţe comunistă), am fost convins că România este o ţară frumoasă, curată şi sănătoasă, nedevastată, nejefuită, neurâţită, ci doar judicios exploatată. În copilărie, treceam prin Turda către splendidele Chei ale Turzii, vedeam praful de ciment depus, gros, peste întregul oraş, de la frunze şi până la păsări, şi nu tresăream, că nu înţelegeam nimic. Cum nu înţelegeam nimic din negrul Copşei Mici şi din brazdele adânci săpate în costele munţilor şi dealurilor Patriei. Patria se regenera. Aşa mi se spunea. Că apa, după ce a trecut peste zece pietre late este numai bună de băut.
Şi ce aflu acum, după atâția ani de credinţă în regenerarea şi frumuseţea Patriei? Că „Marea Neagră este moartă în proporţie de peste 85 la sută”, iar România este fericita posesoare a „4.000 de kilometri de râuri cu apă lipsite de viaţă, fiind, în acelaşi timp, singura ţară din Europa care, numai în ultimii zece ani şi-a micşorat aria forestieră la aproximativ 25 la sută din teritoriu, în loc să o extindă la cel puţin 40 la sută, aşa cum este necesar pentru un echilibru ecologic normal”. Numai în Bucureşti, în ultimii zece ani, au dispărut aproximativ 800 de hectare de spaţii verzi… Iată cum ne plătim inocenţa, prostia, indolenţa şi insolenţa! Prin secetă prin alunecări de teren şi inundaţii catastrofale după fiecare ploaie. Poluările necontrolabile s-au înmulţit în ultima periodă şi sunt rezultatul neprofesionalismului celor puşi de partide în sinecuri să gestioneze protecţia mediului: un moft pentru rechinaşii noştri care se joacă de-a capitalismul şi de-a politica. Realitatea delăsării, hoţiei şi incompetenţei este aici: scăderea speranţei de viaţă a nou-născuţilor şi a persoanelor mature, creşterea numărul zilelor de spitalizare şi de concedii medicale.
Noroc că trăim în România şi-n tot răul se găseşte şi un bine: o zi de concediu medical poate fi plătită cu 22% până la 36% mai mult decât o zi de muncă. Aşa că Bucurenci-vă de viaţă! Că, vorba cântecului: „băutura cea mai bună este apa de izvor, dacă pui o picătură, la un kil de vinişor”…
Şi, gata!