Ziar de Cluj deplânge situația jalnică în care se află în prezent managerul Radio Cluj, Bogdan Roșca, și îi transmite acestuia întreaga noastră compasiune! După ce că salariul acestui destoinic manager al postului regional Radio România, filială a Radio Reșița, nu a crescut deloc în anul 2016, față de 2015, nici măcar cu un singur leuț, rămânând la același deplorabil nivel, de doar 189 140 de lei anual, adică o soldă lunară mizeră de 15 761 de lei, din care Roșca trebuie să mai facă și acte de caritate (din sărăcia sa de salariu pozându-se donând, la un moment dat, generoasa sumă de 20 de lei pentru bolnavii de cancer), după toate acestea, marele lider al acestei instituții media (atât de îndrăgită și, mai ales, de ascultată de către clujeni, și nu numai!), mai este nevoit să suporte și mizeria cruntă din sediul postului pe care admirabil îl manageriază!
Dacă managerul stației este plătit cu un salariu mizerabil, de femeie de serviciu, vă dați seama ce sume derizorii încasează lunar femeia de serviciu! Poate că aceasta este remunerată cu vreun salariu infim de asistent universitar, de medic rezident sau, mai rău, de profesor în preuniversitar, așa că, din câte se pare, refuză – pe bună dreptate! – să-și facă treaba cu profesionalism! Iar domnul Roșca, manager inimos, înțelege întreaga situație, cu umanitate, ca de la suflet la suflet!
Pe lângă lipsa de curățenie, mobilierul vechi, instalațiile sanitare infecte, amenajările de pe vremea lui Ceaușescu întregesc imaginea scârbavnică din Radio Cluj, o situație care, însă, iarăși este de înțeles. La ce salariu primește managerul stației, de unde bani de investiții!
O cititoare ne-a trimis pe adresa redacției o serie de fotografii din birourile și holurile Radio Cluj, după cum cititoarea noastră ne-a precizat, nu din spații părăsite, ci din unele frecventate de angajați, unde se lucrează efectiv (chiar dacă „se lucrează”, în cazul Radio Cluj, este cam mult spus!). Să vedem, așadar, care sunt condițiile de muncă și de stat pe bani publici în acest post public, de stat:
Într-o primă imagine, într-un cotlon, zace neîntoarsă de multă vreme o șubă aparținându-i, cel mai probabil, unui homeless, poate chiar unui angajat Radio Cluj, rămas pe drumuri din cauza salariului mizerabil, nevoit să doarmă noaptea sub cerul liber, pe la colțurile instituției:
Cel mai probabil, din cauza stresului profesional extrem, cauzat de munca intensă, angajații Radio Cluj și-au descărcat nervii lovind cu picioarele în zidurile care poartă acum urma acestor refulări de mânie proletară:
Unul dintre ziduri pare a fi un adevărat vomitorium, urmele de pe pereți trădând concertele de vomă difuzate, probabil, la ore târzii din noapte, în circuit închis, doar pentru connoiseuri:
După această imagine dezgustătoare, trecem la ceva mai puțin vomitiv, pentru a reveni mai apoi la noi scene respingătoare. Pe jos, pe parchetul jegos, mătura nu a mai fost plimbată de mult timp. La câte emisiuni magnifice sunt realizate la Radio Cluj, cine mai are timp și de așa ceva! Pentru că de la femeia de serviciu, am stabilit deja, nu putem cere, atâta timp cât, salarial, nu i se poate oferi!
Femeia de serviciu, de altfel, pare a fi fost zidită, de la glezne în sus, precum Ana lui Manole, în spatele ustensilelor de lucru, pentru a da stabilitate și prestanță editorială postului regional de Radio:
Igrasia mănâncă încet, dar sigur, această instituție media. La câte broboane de sudoare curg pe tâmplele managerului, mereu gândit, mereu preocupat de creșterea audienței postului, nici nu este de mirare! 
Chiuvetele par a fi dezafectate și, la cum arată, e mai bine așa! Apă se toarnă dintr-o sticlă. Probabil apă sfințită, pentru spălarea tuturor păcatelor manageriale!
La toaletă, hârtia igienică folosită se aruncă pe jos. În fața vasului de toaletă, după pata de pe jos, e posibil ca cineva iarăși să fi vomat:
Poate că Direcția de Sănătate Publică a Județului Cluj se va autosesiza la vederea acestor imagini și va descinde intempestiv la fața locului, după vreo două săptămâni, conform procedurilor deja cunoscute ale acestei instituții, care acționează mereu cu celeritate și profesionalism. Bineînțeles, în acest termen de două săptămâni, poate și managerul Roșca, în ciuda salariului său infim, pentru care nu ar merita să miște măcar un deget, va mișca totuși unul și va sesiza femeia de serviciu, pentru a salubriza puțin instituția.
Despre investiții și modernizări nici nu are rost să vorbim, plus că nu s-ar justifica, dat fiind faptul că Radio Cluj se află în prezent în moarte clinică, fiind ținut în viață doar de perfuziile și injecțiile cu bani publici.