Odată cu „Untold”, a mai avut loc, nu ştiu dacă s-a aflat, şi Capitala Europeană a Tineretului. Marea paranghelie cu DJ-ii a arătat Europei, pe a cărei hartă ne-a „reaşezat” festivalul „Untold”, un tineret fericit, mulţumit, satisfăcut. Practic, în afară de distracţie, dans şi voie bună, „tineretul european” nu are alte aspiraţii, totul e rezolvat sau în curs de, mai sunt mici probleme, pe ici pe colo, dar „perasamblu” stăm bine, cum ar zice un vechi promotor al generaţiei „Tineret mândria ţării” şi „Viitor de aur ţara noastră are”, tovarăşul Nicolae Ceuşescu.
Să vedem, totuşi, nişte date ale Comisiei Europene referitoare la tinerii minunaţi, dintre care o parte „au colorat şi împrospătat oraşul”, generaţia „Untold” după cum am citit pe blogul unei psiholoage.
La această oră, tinerii (15-29 ani) reprezintă peste 20% din populaţia UE, dar în 2050 ei vor reprezenta abia 15%. Deci e bine să facem festivaluri, să ne „colorăm şi împrospătăm” până mai avem cu cine!
Mai mult de 30% dintre tinerii între 15 şi 24 de ani nu sunt angajaţi, nu urmează cursuri de formare profesională şi nu îşi termină studiile. 20% dintre tinerii până în 25 de ani se confruntă, în UE!, cu riscul sărăciei.
De asemenea copiii din UE, în proporţie de peste 20%, nu au abilităţi de bază de citit şi de scris, dar asta nu-i poate împiedica, dimpotrivă, să devină fani ai fenomenalelor reprezentaţii cu DJ-ei. Aproape 40% dintre copiii UE sunt născuţi în afara căsătoriei. Asemenea festivaluri nu pot decât „îmbunătăţi” această rată spectaculoasă a copiilor fără familii, as putea zice, daca as fi rau.
E drept că viziunea „de dreapta” neo-liberală nu se preocupă de asemenea „minorităţi” deranjante, iar domnul Boc e tocmai un reprezentant de seamă al „dreptei” şi, prin urmare, nu se făcea să aduci în discuţie astfel de probleme şi să umbreşti succesul Marelui Festival din Marea Capitală a Tineretulu!
Totuşi, am să mai insist cu câteva date, tot dintr-un studiu al Comisiei Europene din 2012, referitor la îmbătrânire. Aşadar:
„Din cauza asteptarilor privind dinamica ratei fertilitatii, sperantei de viata si ratelor de migrare, structura varstei populatiei UE este prognozata sa se schimbe dramatic in deceniile urmatoare. Dimensiunea medie a populatiei este proiectata sa fie putin mai mare fata de acum 50 de ani, insa mult mai batrana decat este in prezent”, precizeaza raportul.
„Ponderea persoanelor de 65 de ani si peste in totalul populatiei va creste de la 17% la 30%, in timp ce ponderea celor de 80 de ani si peste (in crestere de la 5% la 12%) va deveni la fel de mare precum a populatiei tinere in 2060”, previzioneaza raportul.
Statisticile variaza in randul statelor membre UE, de la o crestere de 25% in Irlanda, la o scadere a populatiei de 38,5% in Romania in aceeasi perioada.
In contextul in care femeile din blocul comunitar au in medie mai putin de doi copii, care este rata naturala de inlocuire pentru o societate, si cum speranta de viata se va majora, raportul dintre pensionari si lucratori va creste de la 39%, in 2010, la 71% in 2060.
impactul fiscal al imbatranirii este asteptat sa fie puternic in majoritatea statelor membre, efectele putand fi vizibile pe parcursul deceniului urmator.”
Aşadar se pune problema cine ne va plăti nouă, celor de 35-40 de, pensiile, cum se va întreţine mecanismul solidarităţii sociale promovat de parinţii fondatori ai Uniunii Europene? Cât despre cine va susţine pensile generaţiei “Untold”, mi-e şi frică să mă gândesc.
Nu am veleităţi de activist social, ba chiar într-o societate profund individualist-egoistă ca cea în care trăim, aş spune că mi se rupe de plata pensiilor peste 50 de ani. Dar dacă ai copii, nu poţi asista indiferent la ce valori promovează şi finanţează comunitatea în care trăieşti.
Aş fi dorit ca măcar una dintre problemele de mai sus (sau altele) să fie conceptualizată de promotorii aşa-zisei Capitale a Tineretului, transformată în slogan şi promovată inclusiv prin DJ-ala numită “Untold”. Avem de-a face cu o înspăimântătoare lipsă de viziune din partea acestor aşa-zişi lideri ai tinerilor, dar şi a liderilor politici locali care s-au zbenguit pe Cluj Arena, au rămas cu gura căscată de “emoţie” la cea mai comercială formă de muzică existentă, la un spectacol tehnologic şi consumerist care se potriveşte de minune lumii de tip “Ibiza”, a cluburilor cu bogaţi excentrici şi a tinerilor de bani gata!
Desigur că rămân intrebările legate de finanţarea acestei manifestări, de suma alocată şi modul cum s-au făcut achiziţiile publice. Ramân, de asemenea, întrebările legate de oportunitatea finanţării publice pentru astfel de evenimente super-comerciale si de modul cum domeniul public a fost exploatat în regim privat. Sunt curios daca cineva va factura închirierea domeniului public pentru organizatori, avand în vedere că aceştia au obţinut venituri din activităţile de comerţ desfăşurate.
Pentru a demonstra intenţia de a manipula realitatea in favoarea Federaţiei “Share”, va dau un citat din prezentarea pe care aceasta o face mai marilor primăriei în decembrie, 2014:
“La nivel de tineret, un trend care adună tineri de toate naţionalităţile sunt festivalurile. Pe acelaşi model, “Exit Festival”-Serbia, “Ultra-Europe- Croaţia, “Sziget” – Ungaria atrag zeci de mii de turişti şi vizitatori anual. Numele mari pe care aceştia îi rezervă asigură o rată de succes ridicată şi o prezenţă record la fiecare festival.”
Păi n-a observat nimeni, nici cei de la Share, nici înalţii funcţionari ai primăriei, că la Cluj exista deja, de ani buni, “Electric Castle”? Nici măcar de exemplu nu era bun? Cred că era mai mult decât suficientă o dezvoltare a acestui festival cu prilejul Capitalei Tineretului, dar nu s-a dorit acest lucru.
S-a dorit construirea unui business privat pe bani publici, controlul absolut al banilor şi eliminarea concurenţei. Să fie acesta un nou atribut al “dreptei” reprezentate de dl. Boc? Cam ăsta e modelul de succes pe care-l propune tinerilor europeni dl. Primar şi pe care, se pare, şi l-au asumat, fără crâcnire, toţi politicienii locali.
Mai adaug observaţia că la ce resurse publice a folosit “Untold”, finanţare plus sprijinul necondiţionat al întregii administraţii publice, era o performanţă să NU reuşeşti o organizare onorabilă!