Amicii ziarului

Starea Universității (III) – Principiul reprezentativității și al diversității

Universitatea Babeș-Bolyai ar trebui să reprezinte un model de democrație și diversitate. Spiritul colegialității, al cordialității și, mai ales, al egalității academice ar trebui să ne guverneze. Suntem o universitate diversă, cu studii din domenii variate, în care funcționează mai multe limbi de predare, unde corpul profesoral prezintă, probabil, cea mai mare varietate la nivel național. În mod practic, există nenumărate diferențe între cei peste 1300 de dascăli ai UBB – aceste diferențe trebuie cultivate, dar și respectate.

Conform listelor electorale cu angajații titulari ai Universității Babeș-Bolyai (disponibile AICI ), respectiv viitorii alegători ai Rectorului și, prin reprezentare indirectă, ai Președintelui Senatului, vedem că există patru mari categorii de facultăți.

UBB este dominată „cantitativ” de o mare facultate – compusă din diversele specializări din zona studiilor economice – Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) are acum 201 cadre didactice, care vor participa la votul din martie. Urmează apoi facultățile „mari”, cum ar fi studiile psihologice (126), Literele (115) sau Matematica (109), care au jumătate din numărul de cadre didactice de la FSEGA. La mijloc sunt facultăți „mijlocii”, precum studiile politice, administrative și jurnalistice (FSPAC), Istoria, Chimia – care au între 80 și 70 de titulari. La capătul „plutonului” se află școlile „mici”: Dreptul, Mediul sau Teologiile (sub 30 de cadre didactice).

Care e problema? Las la o parte dezechilibrele din perspectiva selecției de personal. Dar dacă analizăm structurile de reprezentare academică doar la nivelul conducerii centrale executive a Universității, vom observa o discordanță inacceptabilă între dimensiunea și importanța facultăților și managementul actual.

Principala instituție executivă este Consiliul de Administrație (CA) al UBB, care este compus, așa cum prevede Legea Învățământului, din prorectori, decani și reprezentanții structurilor administrative (non-didactice). Comparând această structură cu gradul de reprezentare observăm că ea este dominată de anumite specializări, iar alte specializări pur și simplu nu există. Studiile economice (FSEGA) domină CA al UBB cu 3 reprezentanți – poate pe bună dreptate, din moment ce au cele mai multe cadre didactice și cei mai mulți studenți. 

Însă o facultate de dimensiuni „medii”, cum este FSPAC, deține 2 prorectori, în vreme ce biologia și geologia are 1 prorector, iar Facultatea de Drept – care are doar 30 de angajați – are la rândul său un prorector. Disproporțiile sunt injuste dacă ne gândim că cei de la Litere nu au NICIUN prorector. Și alte facultăți, cu un important corp profesoral și studențesc sunt nereprezentate. Probabil că prorectorii de la drept ori de la studii politice se consideră și ei „de la umanioare”, dar pentru o universitate „de top” diversitatea este obligatorie, iar ne-reprezentarea corectă ține de încălcarea principiului diversității. 

Evident trebuie să respectăm Legea Învățământului, care stipulează explicit noțiunea de „cote de reprezentare” doar pentru membrii Senat. Însă cred că principiul trebuie să fie același la nivelul conducerii tuturor instituțiilor UBB. Deși nu sunt specialist în drept, știu că trebuie să urmăm spiritul legii, nu litera ei. 

Ce ar înseamnă bune practici de democrație academică în această direcție? Este nevoie de reprezentarea proporțională a tuturor domeniilor de studiu așa sunt ele prezente în structura academică. De fapt chiar legislația din domeniu ne arată care sunt domeniile majore din România – iar în UBB avem astfel: științe exacte (matematică, fizică, chimie), științe ale naturii (biologie, geologie, mediu), științe umaniste, teologie, științe juridice, științe sociale și politice, științe ecomomice, arte și educație fizică (cf. HG 676). La aceasta ar trebui să se adauge câte un prorector pentru liniile maghiară și germană. Așadar ar trebui ca noul consiliu de adminstrație să fie compus din 11 prorectori. 

Aici trebuie să adăugăm și alte bune practici, care presupun o echilibrată reprezentare de gen – în prezent avem doar două femei prorector. Până când vom avea prima femeie Rector al UBB, ar trebui ca cel puțin 5 din 11 reprezentanți în CA să fie femei. Ce să mai vorbim de conducerea Senatului, care în prezent este un club exclusiv masculin.

Încă o dată, nu pun în discuție calitatea personală sau academică a actualilor reprezentanți în CA a UBB. Problema rămâne diversitatea și gradul de reprezentare. O Universitate care are zeci de programe de studii umaniste, direcții de predare multi-lingvistice și specializări din multiple științe sociale nu poate să fie condusă de un grup de prorectori limitat la unele direcții academice. Întrebarea justificată este ce se întâmplă cu domeniile nereprezentate? Este aceasta o practică academică acceptabilă? Să considerăm că absența sociologilor, a psihologilor și a filologilor e o dovadă a direcției de cercetare în care merge Universitatea noastră sau, mai rău, a încălcării cu bună știință a standardelor democrației academice?

Problemele sunt la fel de serioase dacă vorbim de absența diversității în Senatul UBB. Acesta, (conform Legii Învățământului) ar trebui să fie „cel mai înalt for de decizie și deliberare” – poate voi reveni la natura deliberativ-decizională a Senatului. Dar în acest „for suprem”, în condițiile în care Universitatea noastră ar fi democratică, „reprezentativitatea” ar trebui să fie maximă. Numai că, așa cum transpare din regulamentul de alegeri al UBB, reprezentativitatea a fost înțeleasă pur matematic – numărăm cadrele didactice, numărăm studenții și obținem un anume coeficient. Nimic mai greșit! Pentru că, dacă ne uităm la numărul studenților senatori se observă o mare problemă cu sub-reprezentarea unor domenii. Cum se face că în Senatul UBB un singur student senator va reprezinta și Literele și Artele Spectacolului, în condițiile în care numărul cumulat al studenților acestor domenii depășește alte domenii. Se va spune că s-a oferit un loc fiecărei facultăți, așa s-a ajuns aici. Nu e o explicație acceptabilă. Trebuia să se respecte criteriul reprezentării TUTUROR domeniilor. În plus trebuia prevăzut un criteriu de gen, atât pentru studenți cât și (mai ales) pentru cadrele didactice. Aceasta ar fi o Universitate care își acceptă diversitatea!

Prin urmare, consider obligatorii aceste criterii de selecție a viitoarelor echipe de conducere la nivelul CA și la nivelul Senatului (unde acest lucru se poate realiza prin norme interne) – trebuie să respectăm principiul reprezentativității domeniilor de învățare/ predare, criteriul diversității de gen și, mai ales, ideea constituirii unui mediu al deciziilor colegiale.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *