Numai în decursul unei singure luni, în Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj au fost constatate peste 50 de infecții asociate asistenței medicale, dintr-un total de peste 4000 de pacienți. Spitalele din Cluj colcăie de infecții nosocomiale, iar pacienții mor cu dreptatea de gât: împotriva acestor victime fără voie funcționează un adevărat sistem represiv: expertizele medico-legale sunt părtinitoare, iar structura ce ar trebui să intervină în cazurile de malpraxis, precum medicina legală sau Colegiul Medicilor, sunt pline de rude, cunoștințe și prietenii.
Infecțiile nosocomiale din Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj
Cazul Bali
Soția unui pacient decedat în Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj luptă de cca doi ani de zile prin instanțe pentru a demonstra faptul că vina pentru moartea soțului ei le revine medicilor clujeni.
Aceasta susține că soțul ei a murit în urma unei infecții intraspitalicești, care a cauzat infarctul.
De cealaltă parte, medicii o contrazic și susțin că infecția soțului ei a apărut în urma rezistenței la antibiotice și nu ar fi fost dobândită în spital.
Concret, în urmă cu doi ani, Marcel Bali a suferit un infarct pe stradă și a fost transportat la UPU Cluj.
„A fost operat a doua zi, iar de acolo a început șirul întâmplărilor nefericite, după ce a căpătat o infecție nosocomială, iar în decursul celor câtorva luni cât a fost internat i-a slăbit foarte mult organismul și a decedat”, afirmă soția pacientului Marcel Bali, care a decedat după ce ar fi contractat o infecție intraspitalicească în spitalul clujean.
Mai exact, pacientul fusese internat la Secția de Neurochirurgie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj pentru două luni și două săptămâni, un număr total de 73 de zile. În acest răstimp a fost supus unui număr de 9 intervenții chirurgicale pe creier.
„Există și în hârtii: în primul caz, drenul a fost nefuncțional după 4 ore de la operație, într-un alt caz, a devenit nefuncțional la 8 ore după intervenție”, mărturisește soția pacientului decedat.
Repoziționarea tubului de dren a necesitat multiple intervenții: fie tubul de dren a ieșit accidental după ce a fost montat, fie s-a blocat din cauza unei infecții nosocomiale.
Astfel, starea de sănătate a pacientului s-a agravat considerabil, iar la numai trei luni a făcut primul stop cardio-respirator, iar drept rezultat a intrat în comă. La numai o săptămână distanță, acesta a decedat.
Soția lui Marcel Bali a făcut inițial o plângere penală, după care a dat Spitalul Județean Cluj în judecată.
În schimb, rezultatul necropsiei a fost disponibil abia după 8 luni:
„Se constată că a existat, dar nu că ar fi cauzat decesul. Expertizele medico-legale din România se fac foarte greu. De cele mai multe ori sunt părtinitoare, fie pentru spital, fie în favoarea medicului. La ora actuală, 80% din cazurile de malpraxis și al infecțiilor nosocomiale rămân nesancționate”, afirmă avocatul Dorin Tătaru, citat de Digi 24.
Numai în luna august 2019, în Spitalul Județean Cluj au fost depistate 56 de cazuri de infecții asociate asistenței medicale, dintr-un total de cca 4500 de pacienți internați. Câți din acești pacienți infectați au murit din cauza mizeriei intraspitalicești?
„De foarte multe ori, Medicina Legală și Colegiul Medicilor au acționat ca un cartel de protecție a unor medici care au comis malpraxis sau al unor alte cadre medicale, a unui întreg sistem medical, care nu protejează ființa umană, ci o expune la o sumedenie de riscuri.
Îmi vine în minte cazul Bali. Un domn de 42 de ani, operat la Clinica de Neurochirurgie, care a decedat după ce a contactat două bacterii rezistente în urma unei intervenții chirurgicale reușite, realizată chiar de către neurochirurgul Ștefan Florian.
Dacă veți urmări verdictele pe care le dă Medicina Legală și veți încerca să vă puneți în postura unui judecător, veți constata că nu înțelegeți nimic din responsabilitatea pe care o are sau nu sistemul medical care a omorât, practic, pe tatăl cuiva și pe soțul cuiva”, declara deputatul clujean Emanuel Ungureanu, vicepreședinte în Comisia de Sănătate din Camera Deputaților, în noiembrie 2018.
Suntem foarte aproape de cea de-a patra comemorare a victimelor de la Colectiv, după incendiul din 30 octombrie 2015. Situația marilor arși, precum și a infrastructurii spitalicești nu s-a schimbat cu nimic.
Anul trecut, Ziar de Cluj semnala urgența reformării medicinei legale, întrucât atât timp cât un pacient se judecă cu Spitalul sau cu medicul – care sunt subordonați Ministerului Sănătății, iar expertizele medico–legale sunt realizate de alți angajați ai Ministerului Sănătății – evident, nu poate fi vorba de ”egalitatea armelor” într-un proces.
Dispoziţiile Art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale presupune dreptul la un expert independent din punct de vedere administrativ, profesional şi financiar, care să nu fie în relaţii de subordonare cu instituţiile statului.
Mai multe detalii aici: Victimele infecțiilor intraspitalicești în luptă cu sistemul medical românesc. De ce medicina legală trebuie reformată?
Și totuși, de ce procesele în care pacienții infectați în spitalele românești sunt implicați pentru a-și găsi dreptatea nu sunt soluționate, sunt amânate la nesfârșit, astfel încât pacienții rămân afectați pe termen lung, chiar pe viață, în urma acestor experiențe, iar spitalele continuă să funcționeze nestingherite?
Datele raportate de către oficialităţi ne arată că, numai în 2017 au fost 19.607 români care au intrat cu o boală a lor într-un spital din România şi s-au trezit cu infecții nosocomiale.
Dintre aceştia, 1.304 au dezvoltat măcar o septicemie. Faţă de 2014, cu 10.630 de cazuri raportate, aproape că s-au dublat cazurile în care românul duce acasă şi, deseori, în mormânt, la supra-ofertă, câte o astfel de infecţie.
Ce s-a schimbat între timp?
În iulie 2019 a fost depusă o propunere legislativă în Senat pentru modificarea Legii 271/2004 privind aprobarea OUG 57/2001 pentru modificarea și completarea OUG 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală.
Pentru prima dată în istoria României găsim notat negru pe alb, într-o propunere legislativă, numărul alarmant al cazurilor de malpraxis, precum și al infecțiilor nosocomiale:
cazuri nesancționate într-o proporție covârșitoare de 80%.
Desigur, trebuie să citim printre rânduri, pentru a înțelege că această cifră este mult diminuată.
Și totuși, este inadmisibil ca un număr îngrijorător de mare al infecțiilor dobândite în spitale să rămână nesancționate.
Unul din scopurile acestei propuneri legislative vizează și reglementarea expertizelor de malpraxis conform câtorva criterii: calitate, timp, obiectivitate.
„Datorită conflictelor de interese și incompatibilităților existente apreciem că cca 80% din cazurile de malpraxis și de infecții nosocomiale nu sunt sancționate.
Timpul mediu de finalizare a expertizelor va scădea de la 6-12 luni (în prezent) la 1-2 luni (în condițiile noii legi)”, se arată într-unul din punctele inițiativei legislative din Senat.
E greu să înțelegem ce înseamnă acest procent de 80% în vieți omenești:
destine umane frânte, frați, surori și rude mutilate pe viață, fără vina lor, în urma unei banale internări. Culmea este că decesele cauzate de infecțiile nosocomiale nici nu sunt raportate corespunzător.
Conform estimărilor disponibile momentan, în 30 de ani, decesele cauzate de infecțiile nosocomiale se situează între 50.000 – 60.000 de persoane, ceea ce echivalează cu 6 vieți pierdute în fiecare zi în spitalele de pe tot cuprinsul țării.
Pe timp de pace, statul român trimite la moarte prin inconștiență, nepăsare și incompetență un număr nepermis de mare de cetățeni.
Din păcate, în contextul politic actual, este puțin probabil ca sistemul medical românesc să se „însănătoșească”, iar pacienții să aibă legea de partea lor, astfel încât să-și poată dovedi dreptatea.