Uncategorized

Spalatorii de copii

Someseni, un cartier al Clujului. O scoala cu 300 de elevi, dintre care peste 100 ajung, cu greu, sa invete carte din fundul gropii de gunoi a urbei. Jegosi, cu haine zdrentuite si papucii gauriti, cativa zeci dintre prunci trec in fiecare dimineata, inainte de ore, pe la dus. O baie calda, cu sapun de levantica si pasta de dinti, prosoape moi si slapi din cauciuc. Pentru majoritatea dintre noi e rutina zilnica, pentru ei insa e doza de normalitate care-i face sa revina in urmatoarea zi la scoala, pentru a ajunge, maine, oameni invatati.

Ne-am trezit si noi dis de dimineata sa ne spalam pe suflete cu bunatatea unor clujeni ce-si fac discret datoria de Oameni.

Astazi este randul Cosminei si a Alexandrei sa faca dus.

Fetele stau in pragul usii, uitandu-se stinghere la raftul cu sapunuri cremoase. Alexandra e tunsa baieteste si poarta o bluza de-un roz ponosit, asortata cu o caciula inca o data cat crestetul. Langa ea, Cosmina asteapta cuminte, cu o coada de cal prinsa intr-o parte. Nu are ghiozdan cu Hanna Montana, nici creioane colorate cu Barbie. Nu are nici macar periuta de dinti acasa. Caldura din baie le moleseste, dupa ce au venit pe jos, trei kilometri, prin frigul aspru de afara.

Ora de Igienizare

Cateva halate de baie cu buline albastre stau agatate la intrarea in cabina de dus. Au miros de haine proaspat spalate, aduse de la spalatoria de jos; pe un perete, cateva rafturi sunt ticsite de haine si prosoape.

Pe o coala alba sunt trecute numele elevilor care au facut dus cu o zi in urma: Miki Claudiu, Constantin Rafael, Ciorba Alexandru, Lacatus Alina Eugenia. La intrarea in baie miroase a sapun de levantica. Cei 70 de copii care invata in clasele cu predare in rromani i-au trecut fiecare pragul, mare parte ajung la scoala din Someseni din cocioabe reci, fara chiuveta, unde apa calda nu o primesc nici ca dar de Craciun. Inainte de orele de Mate si Romana, copiii romi trec pe la ora de Igienizare.

Larisa Callo e cea care ii imbaiaza pe fiecare in parte. Este voluntar la Scoala Gimnaziala „Traian Dârjan” din septembrie anul trecut. In fiecare dimineata, tanara de 25 de ani tine loc de mama pentru fiecare din cei 30 de copii care se spala la scoala, inainte de ore.

„Ii spal pe maini si pe fata, le tai unghiile la toti”, spune Larisa.

Cu o grija aproape palpabila, le ajuta pe copile sa se spele. Larisa primeste din partea unui profesor, Virgil Ciomos, un ajutor lunar de 350 de lei, „stimulent pentru facultate”. Orele de Comunicare pe care le urmeaza la Universitatea Babeş-Bolyai sunt praf in ochi fata de ce a invatat aici. Sa fii zilnic in mijlocul unor copii care dorm in baraci de cartoane si strabat zilnic cativa kilometri pe jos pentru a invata carte nu e usor. Pe multi i-a invatat cum sa tina in mana periuta de dinti, sa foloseasca sapunul de doua ori pe zi, si o ia de la capat in fiecare dimineata, cand elevii ajung la usa baii cu hainele murdare.

Dupa dus, Cosmina si Alexandra imbraca fiecare cate-un halat. „E mai bine acum”, spune cea tunsa scurt, cu un zambet strengar pe fata. Larisa scoate din dulap o pereche de ciorapi, pe masura fetei, iar aceasta ii imbraca bucuroasa.

„Hainele murdare le lasa aici, noi le spalam in masina si le uscam”, spune tanara.

Cosmina, cea mai plinuta, se sterge atent pe picioare si aseaza la loc slapii de baie. Mai are patru frati acasa, si doi aici, la scoala. Uneori, imparte aceeasi pereche de pantofi cu ceilalti frati, iar sosetele-i sunt ude de la umezeala de afara. Se trezeste in fiecare dimineata, imbraca ce poate, si se alatura grupului de copii de romi din Pata Rat care face naveta la scoala din Someseni. Inoata in noroiul ce pune stapanire pe rampa de gunoi a Clujului, pana ce, dupa un kilometru, iese la asfalt. Drumul spre scoala e anevoios si periculos, trece calea ferata, iar pe drum, de multe ori, soferii opresc prea tarziu.

„Avem mari probleme cu transportul elevilor. De atatea ori am cerut un autobuz, dar Primaria ne-a spus ca nu sunt bani”, spune directoarea Silvia Losonti.

Solutia gasita de reprezentantii scolii este tot una de moment, o alta voluntara care ii insoteste pe elevi din Pata Rat pana in cartierul Someseni.

Mediatorul cu registru albastru

Florin Tala e unul dintre oamenii aceia razbatatori, carora destinul nu le pune la picioare nimic in afara de vointa si le spune „mai departe, te descurci!” Si omul se apuca de treaba. Citeste legi despre integrarea romilor in societate, urmeaza cursuri, termina liceul si se intoarce in fiecare zi in comunitatea care are nevoie de ajutorul lui. „Mediator sanitar”, scrie pe registrul albastru, pe care nu-l scapa din mana nicio clipa. In jurul lui se tot aduna fiinte si lucruri, pana ajunge stapan peste o mica lume, cu obiceiurile ei, cu viata ei. Numara pe dinafara fiecare copil de rom, fie ca e din Pata Rât, Cantonului sau „Colina verde”.

Atat de mult cu atat de putin

Ca sa faci bine, nu-i nevoie de o avere si nici de proiecte europene cu denumiri pompoase, ale caror finantari nu ajung niciodata in fundul rampei de la Pata Rat. Tot programul, Florin Tala l-a pus pe picioare cu putin peste o mie de euro, sapun, sampon si pasta de dinti, donatii primite de la asociatii straine, dar si cateva din Romania.

Intr-o zi, niste oameni de la o asociatie umanitara din Berlin i-au spus: „Tu trebuie sa lucrezi pentru noi”. Directoarei Silvia Losonti i-a stat inima in loc: cine ar mai veni in locul lui, ca doar munca e titanica!. Dar nu, Florin Tala a ramas in scoala, si a pus pe picioare un proiect, poate unic in tara. „M-am gandit: «Ce le trebuie acestor copii?». In primul rand, sa se spele!” Cu ajutorul sponsorizarilor primite de la Vereinigte Aktion Fur Rumanien, anul trecut a pornit programul „Vreau sa fiu sanatos”. Cu jumatate de norma, e si angajat al Primariei, al Directiei de Asistenta Sociala.

Cateva fire carunte i se arata in crestetul capului, semn ca a vazut prea multe la cei 32 de ani impliniti.

”Am ajuns sa ma-nsor cu scoala, nu cu casa mea”.

Biroul ii este plin de studii, dosare, hartogarii. De sub ochelari are privirea unui om care stie datele problemei.

„Autoritatile sunt de vina. Fac proiecte peste proiecte, si degeaba. Asa, vin strainii sa ne comande!”

„Nea Florin”, cum il striga copiii, e intrerupt de o eleva, care vine sa-si parasca un coleg. „Am copii la liceu, sunt o mandrie pentru mine. In fiecare an ii duc si ii inscriu pe locurile speciale”, isi continua acesta discursul realist.

Florin Tala este singurul mediator sanitar din Cluj-Napoca, in ciuda faptului ca numai la Pata Rat traiesc 1700 de suflete. Acolo locuieste si el, intr-o baraca. Nu e clujean, dar si-a dedicat o mare parte din viata pentru ajutorarea romilor de aici.

„Sunt din judetul Hunedoara, dar numai in 2000, cand am venit in Cluj, am auzit cuvantul «tigan». La mine acasa toti eram prieteni, vecini si egali. Numai la Cluj am vazut ce inseamna discriminarea”, a spus barbatul.

Cu toate acestea, la scoala din Someseni, elevii romani cu cei de etnie roma invata carte pe picior de egalitate. Florin Tala a terminat un liceu si se pregateste de facultate, fiind un model pentru tinerii care traiesc din gunoaiele de pe rampa.

De fapt, nu. Nu asa vrem sa incheiem acest reportaj.

Larisa Callo si Florin Tala nu-s niste modele. Sunt niste Eroi.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *