de George Cosbuc (adaptata de Liviu Alexa)
În vaduri voturi repezi curg,
și vuiet dau în cale,
Iar Realitatea-n umedul amurg,
doinește eterna jale.
Pe Dâmbovița se-mpletesc
Cărări ce duc la vilă.
Acolo, Alino, te zăresc
Cu Leon Dănăilă.
Tu plângi.
Pe crowl-uri repezi curg,
pocnind din vreme-n vreme,
trei exit-poll-uri rupte dintr-un card
iar breaking news-ul geme.
Leon clipește-ncet gemând,
Cu chica lui bălaie
Auto-operându-se-n gând
Cu lovituri la coaie.
Cu Leon Alinuța stă
Și toarce-n gând cu sine
Scenarii despre cum ar guverna…
Si Cioloș nu mai vine.
Un Facebook live
Cu pajuri și cu zmei
Începe-acum, de-odată,
Hăpt din ograda de la Pericei
Și tu mai minți o dată.
Și Dacian sâsâie des,
Căci dume îl frământă,
Ne minte ca un bruxellez,
Cu PNL la tâmplă.
Scapi iPhone-ul pe jos,
Nu zici nimic
Când PNL-ul se desfiră
Te uiți la USR și nu-l ridici
Și hipsterii se miră.
„O, nu,
Nu-i drept să m-aburești”,
La geam sare Alina,
Privind pe geam,
Spre Costinești,
Scrutând, din ochi, mașina.
„Ce vezi?”, întreabă un buldog.
„Nimic, mi s-a părut că-i Alianță,
Că facem 42 pe un răboj,
Dar a fost doar o clanță”.
Într-un târziu,
Neridicând de jos a ei privire:
“Eu simt că voi demisiona curând,
Căci Cioloș nu mai vine.
Mai știu și eu la ce gândeam?
Aveam un președinte,
Mi s-a părut că stă-n dulap
Zicând multe cuvinte.
Dar n-a fost el,
Să-l mai văd câștigând
M-aș duce cu Bogdan Olteanu-n piață înc-o dată
E insa bleg, și voi muri, dorind
Să-i alăptez în față.
Așa vrea, poate, PeNeLeu’
Așa mi-e datul sorții,
Să n-am eu Dacianul meu,
Cu dric în fața porții”.
Afară-i vânt și e-nnorat
Și Wizz-ul spre Bruxelles întârzie,
Și Dacian privește-ngândurat
Trezit ca din beție.
Și flapsuri mari se-aud scrâșnind,
… s-a dus și nu mai vine,
și-adoarme Dacian, cu guvernarea-n gând,
în leagăn de avion aflat în vrie
și-n vis își amintește, brusc, că a uitat,
să dea, pe mail, raportul către SIE.