Din oras

Scrisoarea unui parinte de la Sincai despre problemele de la liceu

„Domnule Alexa,

Am urmarit cu interes maxim articolele si comentariile aferente pornite de la problemele din liceul Sincai, avand o dubla perspectiva: cea de absolvent al acestui liceu in urma cu 15 ani si cea de tata a trei copii, dintre care unul va fi elev incepand cu toamna acestui an. In opinia mea radacina tuturor problemelor sistemului de invatamant este una duala: pe de o parte salarizarea precara a personalului didactic iar pe de alta parte programa supraincarcata, asa cum mentiona elevul de la Racovita (AICI). Cred ca toate celelalte probleme sunt consecinte ale celor doua, si voi incerca sa detaliez mai jos.

Salarizarea precara a personalului didactic a dus in ultimii 25 de ani la scaderea constanta a calitatii dascalilor, nu numai din punct de vedere profesional ci si din punct de vedere uman. Practic, s-a ajuns ca in invatamant sa se angajeze cu precadere absolventii care nu isi gasesc de lucru in mediul privat. Exista bineinteles si exceptii, care aleg invatamantul avand intr-adevar vocatie in acest sens, dar acestea raman exceptii. In rest, calitatea celor care aleg cariera didactica depinde covarsitor de oferta pietei libere pentru cei cu pregatire in disciplina respectiva. Situatia cea mai dramatica este cel mai probabil la informatica, unde un absolvent de profil se poate angaja ca incepator intr-o firma privata pentru 500 de Euro lunar cu perspectiva de a depasi 2000 de Euro lunar in cativa ani. In aceste conditii cei care ajung profesori in liceu sunt fie cei mai slabi absolventi (care nu sunt primiti in mediul privat sau in cel universitar), fie cei care isi doresc cu orice pret sa fie profesori in liceu (sau unii care vor doar sa experimenteze temporar aceasta optiune si renunta dupa primul an). Cred ca si la celelalte discipline situatia este asemanatoare, dar poate mai putin dramatica. Asadar, la fel ca in medicina, oamenii valorosi au parasit sistemul in mod natural an de an, fara a fi inlocuiti cu altii de aceeasi calitate. Au ramas evident si unele fosile comuniste, care si-au raspandit din pacate apucaturile si conceptiile retrograde printre non-valorile ce au luat locul vechilor dascali.

In ceea ce priveste programa supraincarcata vreau sa mentionez pentru inceput ca am fost premiant in majoritatea anilor de invatamant preuniversitar, inclusiv in liceu, deci vorbesc stiind bine ce inseamna sa incerci sa acoperi toata programa (evident de la vremea respectiva). Speram atunci ca lucrurile se vor schimba pana cand vor intra copiii mei in sistem, dar constat ca nu s-a schimbat nimic semnificativ intre timp. Poate au mai fost eliminate unele lucruri, insa numarul de ore ramane in continuare o aberatie. Un elev de liceu este OBLIGAT sa asiste zilnic la 7 ore de curs si sa pregateasca teme de casa si sa invete pentru tot atatea ore pentru ziua urmatoare (excluzand poate orele de sport, muzica, desen); pentru a fi un elev de nota 10 un licean are nevoie de inca cel putin 3-4 ore zilnic si altele in weekend, ajungand astfel la o medie de peste 60 de ore saptamanal. Daca un adult ar fi obligat la acelasi regim de munca, el s-ar numi munca silnica; daca angajatii unor multinationale ajung uneori la un regim similar, le condamnam si spunem ca sunt abuzive sau ca isi exploateaza angajatii. Dar in privinta elevilor acest regim continua sa fie considerat normal. Se ajunge astfel fie la surmenarea elevilor (celor care incearca sa fie la nivelul cerut la toate disciplinele), fie la descurajarea lor si la inducerea mentalitatii „e bine si asa” ori a mentalitatii de looser; astfel, sistemul ii obisnuieste de tineri ca e firesc sa rateze, ca e firesc sa nu fie la inaltimea cerintelor, pentru ca inevitabil ajung sa ignore anumite discipline si sa se concentreze pe cele considerate mai relevante. In plus, dau prilejul unor profesori limitati sa ii jigneasca in fel si chip pentru ca au ales sa ignore disciplinele lor. Iar frustrarea omniprezenta atat printre elevi cat si printre profesori este o consecinta imediata, inevitabila. Daca muncitorii au obtinut in urma cu mult timp limitarea orelor de munca la 8 pe zi, acest lucru nu este nici macar la nivel de proiect pentru elevi, deoarece nu au parghiile sociale pentru a impune guvernelor aceste cerinte, nu au sindicate, nu au nici macar dreptul de a protesta, deci fara implicarea decisiva a parintilor problema va ramane in continuare nerezolvata.

Acestea fiind spuse, ce facem mai departe? Cum putem noi schimba lucrurile? Cum putem impune reducerea numarului de ore sau cresterea salariilor in invatamant? In opinia mea ar trebui sa se ajunga la maxim 28 de ore saptamanal (5 ore luni si vineri, 6 ore marti-joi). Asta ar duce imediat si la o ameliorare a primei probleme: ar scadea necesarul de profesori, ceea ce ar permite o salarizare mai buna pentru cei ramasi. Evident este necesara si cresterea sumelor alocate din buget (ar trebui sa impunem acel 6% din PIB pentru educatie) iar aceasta crestere sa se regaseasca in salariile profesorilor (care ar trebui sa creasca in opinia mea de cel putin 2-3 ori; cata vreme salariul unui profesor debutant nu depaseste salariul mediu pe economie, invatamantul romanesc nu poate sa mearga decat in jos). Poate vor fi solutii partiale si fara a rezolva cele doua probleme, insa cred ca orice reforma in educatie ar trebui sa inceapa cu solutionarea lor si abia apoi a altor probleme (de exemplu la nivel de liceu 30-40% din discipline sa fie la alegere, astfel incat fiecare elev sa-si poate construi o curricula apropiata de propriile inclinatii/pasiuni). Dupa aceea putem creste cerintele atat in privinta profesorilor (sa fie bine pregatiti, sa aiba tact pedagogic, sa nu pretinda meditatii) cat si in privinta elevilor (sa nu lipseasca de la ore, sa manifeste interes, sa-i respecte pe profesori).

Domnule Alexa, ati ales sa ii sustineti pe elevii din Sincai, sa dati posibilitatea tuturor elevilor din Cluj sa isi faca auzita vocea, si va felicit pentru asta.

Dar cata vreme cele doua probleme nu vor fi solutionate, sistemul nu se va insanatosi iar presa locala va relua periodic aceleasi discutii sterile pornite din disfunctionalitatea cronica a sistemului, reliefand o fateta sau alta in functie de particularitatile episodului ce genereaza subiectul de presa. Ce credeti ca putem face in mod real pentru a schimba lucrurile? Credeti ca avem vreo sansa sa promovam solutionarea acestor probleme la nivel national? Sau poate macar la nivel local ? Daca veti ajunge consilier local asa cum va doriti, poate veti reusi sa redirectionati catre profesorii din Cluj (sub forma salariala sau extrasalariala, in functie de legislatie) macar o parte din milioanele de euro alocate anual ca subventii de transport pentru pensionari. Inchei prin a sustine 100% parerea elevei care afirma „Aceasta lupta nu trebuia sa se fie intre noi si profesori, ci intre noi toti si conducatorii acestei tari”, deoarece sta in puterea guvernului sa promoveze o reforma reala care sa solutioneze la nivel national atat salarizarea cadrelor didactice cat si reducerea numarului de ore. 
Cu ingrijorare,
Un parinte clujean”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *