Scrisoarea universitarului clujean Enikő Vincze către Emil Boc: „NIMENI SĂ NU FIE UITAT, NIMENI SĂ NU FIE ABANDONAT. Nici în vremuri bune, nici în vremuri rele”

Dezvoltarea accelerată, caracterizată de urbanismul haotic, a municipiului Cluj-Napoca, a scos în evidență discrepanțele sociale, iar cele mai defavorizate categorii sociale au devenit, practic, excluse din Clujul rezidențial, fiind marginalizate și aflându-și locul chiar la periferia orașului. Pata de pe obrazul Clujului monden și digital se numește chiar Pata Rât.

Nu o dată Ziar de Cluj a reflectat situația marginalilor de la Pata Rât, locul unde toate urmele se șterg: aici, unde au fost cantonate familii întregi de persoane vulnerabile, în special de etnie romă, este și locul unde Clujul cosmopolit își ascunde gunoaiele pentru a scăpa de reflecția urâtă a propriei imagini.  

Dincolo însă de această zonă, cei mai nevoiași dintre noi, persoanele cu posibilități reduse, și-au făcut loc în mod constant în cadrul ședințelor de Consiliu local, pentru a aduce la cunoștința autorităților condițiile precare de locuire și pentru a afla soluții din partea acestora. 

O parte dintre problemele persoanelor defavorizate au fost rezolvate de către Primărie prin intermediul unor măsuri punctuale, dar lipsa de strategie este resimțită până în prezent, când Clujul se află sub stare de urgență, în plină pandemie de COVID-19, iar cei mai vulnerabili dintre cetățeni sunt chiar cei de care Clujul a încercat să uite. 

Recent, Primăria Cluj-Napoca a demarat o serie de măsuri de susținere a comunității de la Pata Rât.


Aceste din urmă acțiuni ale administrației locale reprezintă și punctul de plecare a Scrisorii pe care Profesorul Universitar Doctor Eniko Vincze o adresează Primarului Municipiului Cluj-Napoca, domnului Emil Boc. 

Pofesorul clujean Eniko Vincze, a cărui domeniu de interes acoperă teme precum inegalitățile socio-teritoriale și locative în capitalismul contemporan/dezvoltare inegală și injustiție spațială și specializat în dezvoltare urbană, locuire, inegalități teritoriale, surprinde câteva aspecte esențiale care trebuie să devină parte a unei strategii, pentru soluționarea cât mai grabnică a unor probleme de natură socială care s-au acutizat și depășirea acestora.

Astfel, în contextul răspândirii infecției cu COVID-19, precum și a instituirii stării de urgență, printre temele esențiale surprinse de Eniko Vincze în scrisoarea adresată primarului Emil Boc, figurează subiecte precum: 

accesarea rapidă a ajutoarelor sociale și a ajutorului de chirie, ridicarea poprilor pe amenzi, anularea majorărilor și penalităților pe datoriile către bugetul local pentru cei cu venituri sub venitul minim;
amplasarea dispozitivelor cu dezinfectante în zonele defavorizate;

rampele de deșeuri ale RADP Cluj-Napoca și SALPREST, devenite gropi de gunoi permanente în proximitatea cărora locuiesc zeci de familii fără posbilități;

evacuările forțate, necesitatea locuințelor sociale;

dezvoltarea unei strategii coerente pentru accesul persoanelor defavorizate la spațiul locativ.

 E momentul pentru o politică de locuire care să ne asigure că, în viitor, epidemii similare nu vor mai găsi pe nimeni în situația de a fi fără acoperiș deasupra capului

Redăm în cele ce urmează Scrisoarea adresată Primarului Municipiului Cluj-Napoca, domnului Emil Boc, și semnată de universitarul clujean Eniko Vincze, remisă Ziar de Cluj

în imagine: Enikő Vincze, profesor universitar clujean, specializat în dezvoltare urbană, locuire, inegalități teritoriale

sursa foto: euro.ubbcluj.ro

Stimate domnule primar Emil Boc, 

NIMENI SĂ NU FIE UITAT, NIMENI SĂ NU FIE ABANDONAT. Nici în vremuri bune, nici în vremuri rele.

Mi-au transmis oamenii din Pata Rât că azi s-au amplasat două containere cu băi pe str. Cantonului. Mi-au spus și despre porțiile de hrană pe care le împărțiți în aceste zile. Aceste intervenții sunt, desigur, cele mai bune reacții la revendicările privind măsurile urgente ce se impun în această criză pentru zonele supraaglomerate și în beneficiul persoanelor care, datorită condițiilor de locuire inadecvate, lipsei de apă și altele, nu pot să respecte normele de igienă necesare evitării infectării și răspândirii virusului. Nimeni nu aștepta, desigur, răspunsuri scrise de la Dumneavoastră la solicitări. Ci la acțiuni, pe care acum le faceți. Rugămintea însă de a comunica, a rămas valabilă cu alte câteva chestiuni ridicate de Căși sociale ACUM! în ultimele două săptămâni. Desigur nici asta nu de dragul să ne răspundeți nouă în scris, ci pentru a găsi cele mai rapide și eficiente proceduri pe care apoi să le publicați pe site-ul primăriei pentru a veni în sprijinul celor cărora li se reduc veniturile: cu privire la accesarea rapidă a ajutoarelor sociale și a ajutorului de chirie; cu privire la ridicarea poprilor pe amenzi, anularea majorărilor și penalităților pe datoriile către bugetul local pentru cei cu venituri sub venitul minim. 

Am văzut ieri la ședința de Consiliu Local că s-a aprobat prelungirea alocării de ajutor de urgență sub formă de hrană persoanelor marginalizate social și persoanelor care locuiesc în așezări informale, până când este nevoie. Dacă, conform legii, o așezare informală înseamnă cel puțin 3 gospodării care locuiesc laolaltă fără acte, desigur regăsiți astfel de cazuri și pe Stephenson, și pe Meșterul Manole, și în Parcul Feroviarilor, și în alte părți ale orașului. Angajații Direcției de Asistență Socială și Medicală sigur știu mai bine ca mine. 

Tot de la oamenii de pe Cantonului știu, că s-a început ridicarea deșeurilor din colonie. Ei speră, desigur, că această acțiune se va continua și se va finaliza așa cum trebuie, și am înțeles tot la ședința de Consiliu Local de ieri că și Dvoastră vă doriți acest lucru cât mai repede posibil. De asemenea, ar fi bine să reușiți să mobilizați acțiunea de amplasare a dispozitivelor cu dezinfectante, pe care le amplasați la blocuri, și în aceste zone. 

Proiectele punctuale pot contribui cu fonduri și expertiză, dar nu pot înlocui strategia asumată politic 

Este exemplar că, pe lângă resursele din bugetul local, mobilizați și resurse din societatea civilă și mediul de afaceri pentru că sunt mari nevoi în acest oraș. Mă gândesc că și proiectele cu bugete foarte generoase, Future of Work sau Pata Cluj 2 au început să își mobilizeze bugetele cu acest scop. 

Anul acesta se împlinesc 10 ani de când, în mod regretabil, primăria a început relocarea sutelor de persoane de etnie romă în casele modulare pe care le-a construit la o distanță de sub 1000 de metri de vechea rampă de deșeuri din Pata Rât. În 2015, din păcate, această mare greșeală s-a repetat atunci când, în momentul închiderii vechii rampe, nimeni dintre cei care au autorizat noile rampe de deșeuri RADP și SALPREST, nu s-a gândit să nu le amplaseze la aceeași distanță nepermisă de la zona pe care instituția Dvoastră a transformat-o în zonă de locuire cu 5 ani înainte. Scuza că aceste rampe ar fi rampe temporare, este inacceptabilă. Ele funcționează de 5 ani, de atunci în continuu cresc dealuri înalte de gunoaie pe ele și este foarte probabil că vor continua să facă asta încă câțiva ani buni, poluând mediul înconjurător și, desigur, fiind foarte toxice pentru oameni. Studii recente, care analizează factorii ce agravează răspândirea virusului Covid-19, arată că inhalarea toxinelor ce vin de la rampele de deșeuri și de la arderea deșeurilor, crește vulnerabilitatea persoanelor care locuiesc în apropiere. 

Tot anul acesta trebuie să ne amintim că au trecut mai bine de 20 de ani de când autoritățile locale au început “să facă curățenie” în oraș, evacuând oameni fără locuințe adecvate sau resurse financiare mai ales din zonele care urmau să fie incluse în circuitul dezvoltării imobiliare. Ei au fost mutați treptat treptat, în grupuri mai mici sau mai mari pe strada Cantonului. O persoană care atunci avea 30 de ani, acum împlinește 50. Copilul său de atunci, cel de 5 ani, azi are propria familie. Noile generații se nasc acolo. Vechile case de termopan și de lemn date în folosință gratuită oamenilor de către organizații creștine cu acordul scris al primăriei, cu încăperi de câte 16-18 metri pătrați, sigur s-au dovedit a fi tot mai neîncăpătoare. Fiindcă nu aveau unde să se mute, tinerii adulți și-au făcut barăci pe lângă spațiile locative ale părinților. Pe ei trebuie să îi descoperiți, domnule primar Emil Boc, în spatele curățeniei și salubrizării din Cluj, în zilele sale cotidiene și cu ocazia faimoaselor sale festivaluri. Ei sunt și acum la datorie. I-ați văzut, poate, pe străzi zilele astea, ridicând deșeurile de la gospodării, de la spitale, fără echipamente de protecție. Și poate v-ați gândit, unde merg ei acasă, cum se spală, cum se dezinfectează, cum pot să aibă grijă de familiile lor, cum vor putea să ne ridice gunoiul a doua zi și în zilele ce vin.      

Probabil îmi veți spune, că nu este timp acum pentru elaborarea mult-așteptatului plan de relocare din Pata Rât în locuințe sociale din oraș, căruia să îi alocați un fond multi-anual din bugetul local și pe care să îl implementați cel puțin în 24 de luni. Proiectele punctuale, desigur, pot contribui cu fonduri și expertiză la acest demers. Dar nu pot înlocui strategia asumată politic de primărie și consiliul local.  Să fie ca această criză dramatică de care cel mai mult suferă cei mai vulnerabili atât din punctul de vedere al sănătății, cât și din punct de vedere economic, să vă convingă să inițiați un astfel de plan cât de repede posibil. 

Am citit pe pagina de internet a primăriei, și ați spus asta și la ședința de ieri, că sunteți încrezător în ceea ce privește capacitatea de cazare a persoanelor fără adăpost în centrele din Cluj.  Și că există un număr de telefon al primarului, unde se pot anunța noi și noi cazuri ale rămânerii fără adăpost. Având în vedere că ne aflăm în stare de urgență, toate persoanele menționate în Legea asistenței sociale, inclusiv persoanele care se află în incapacitatea de a susține o locuință în regim de închiriere și locuiesc în locuințe improvizate, trebuie să beneficieze de cazare și îngrijire adecvată. Persoanele care sunt fără adăpost și sunt pe străzi, sau persoanele care locuiesc în locuințe informale și în condiții inadecvate, persoanele care sunt deja cazate la centrele de adăpost supraaglomerate, sau persoanele care sunt în risc să devină persoane fără adăpost dacă își pierd locurile de muncă și nu-și mai pot plăti chiriile și/sau utilitățile, au nevoie de spații locative adecvate. Să vă gândiți, vă rog, în viitorul foarte apropiat la această provocare. Și, tot în acest spirit, să reconsiderați vă rog vechea propunere a Căși sociale ACUM! de a interzice toate evacuările din clădirile și de pe terenurile publice, care lasă persoanele evacuate fără locuință adecvată. Un program de prevenire a evacuărilor cu măsuri integrate sigur va ajuta acest demers. 

Acum se vede mai bine ca niciodată. Sănătatea și bunăstarea tuturor depinde de condițiile de locuire! Dreptul la locuință adecvată este dreptul la sănătate și la o viață decentă. Fără o locuință decentă, oamenii au acces redus la munci bine plătite și recunoscute social. Fără venituri adecvate, într-o lume în care accesul la locuință se face aproape exclusiv doar prin piață, oamenii nu pot să beneficieze de locuințe adecvate. Locuirea precară și săracă pune în pericol sănătatea și viața.

Să fie ca deviza Dumneavoastră, "Nimeni nu este uitat, nimeni nu este abandonat", să vă călăuzească și după ieșirea din starea de urgență. Îmi doresc să pot vedea, că veți contribui la ieșirea din această criză tot mai profundă și printr-un program amplu de locuințe sociale. E momentul pentru o politică de locuire care să ne asigure că, în viitor, epidemii similare nu vor mai găsi pe nimeni în situația de a fi fără acoperiș deasupra capului, sau în risc de evacuare, sau locuind în condiții de supraaglomerare și/sau fără utilități. 

Știu că Banca Mondială se pregătește să elaboreze pentru Cluj-Napoca inclusiv strategia sa de locuire. Este binecunoscut faptul, că Banca Mondială susține că piața privată rezolvă nevoile de locuire și dezvoltatorii imobiliari vor trebui susținuți prin politicile locale. Dar poate acum veți asculta și părerea conform căreia investițiile publice în servicii publice de calitate, inclusiv în locuințe publice este strategia cea mai bună pentru ca NIMENI SĂ NU FIE UITAT, NIMENI SĂ NU FIE ABANDONAT. Nici în vremuri bune, nici în vremuri rele. 

Enikő Vincze
31.03.2020.

 

 

 

 

 

 

featured image: enikovincze/paginapersonaladefacebook

 

Adauga comentariu